Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.
După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.
La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.
Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.În Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire, însă în Moldova, situația a fost mai controversată. Aici, caimacanul (locțiitor la conducerea Moldovei), Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc.
Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența a fost furată și publicată în presa europeană, la Bruxelles.
Descoperirea a iscat scandaluri atât printre români, cât mai ales la nivel european. Marile Puteri au rupt relația cu Imperiul Otoman, au solicitat întâlniri cu împăratul Franței, Napoleon, și regina Marii Britanii, Victoria, iar falsele alegeri au fost, astfel, anulate.
𝐼̂𝑛 24 𝑖𝑎𝑛𝑢𝑎𝑟𝑖𝑒 1859, 𝑐𝑜𝑙𝑜𝑛𝑒𝑙𝑢𝑙 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑢 𝐼𝑜𝑎𝑛 𝐶𝑢𝑧𝑎 𝑎𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑙𝑒𝑠, 𝑙𝑎 𝐵𝑢𝑐𝑢𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖, 𝐷𝑜𝑚𝑛 𝑎𝑙 𝑃𝑟𝑖𝑛𝑐𝑖𝑝𝑎𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑈𝑛𝑖𝑡𝑒. 𝐷𝑢𝑝𝑎̆ 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑎, 𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑗𝑢𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡:
“Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite, că voi fi credincios constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie ajutor!”.
