Provocările orășenilor care au visat să trăiască la țară, în case bătrânești: „Invidia în zona rurală, un lucru garantat”

Unii dintre ei au povestit experiențele prin care au trecut și despre cum s-au adaptat noii vieți, dar și lucrurile de care vor trebui să țină cont cei care visează să se mute la țară.  

Viața la țară plină de provocări

E complicat la țară, scrie Florin, pe pagina „Mutat la țară - viața fără ceas”, unul dintre grupurile populare de pe Facebook, dedicate românilor interesați de traiul în mediul rural. Acesta a adus și câteva argumente: Casele vechi, bătrânești - pentru vizitatori, sunt aproape imposibil de încălzit - nefiind locuite permanent și nici izolate. „Deci aveți în vedere mai puțin sezonul rece. Ele erau încălzite de gospodine permanent. Nu pleci două săptămâni în vacanță, că o găsești bocnă”, scrie acesta. Cei care își doresc să aibă o grădină trebuie să țină cont de nevoile de apă și de împrejmuire a acesteia. „Proprietățile mai ieftine, mai pe la margine de sat, sunt greu de protejat de animale sălbatice și ajungi să bagi în garduri și alte soluții de protecție bani pe care nu i-ai programat. Dacă ești prea în sat și ai rețea de apă - apa costă, deci pentru grădină dacă nu ai altă sursă, probabil o să investești într-o fântână”, recomandă acesta.

Minusurile vieții la sat, văzute de orășeni

Adaptarea la viața la sat ar putea fi și ea o problemă. „Dacă vei locui într-o căsuță izolată, nu e treabă simplă dacă ești singur și mai ales dacă ești singură. Ați auzit de vizitatori “nepoftiți”? Nu în ultimul rând, când apare un “străin” la magazinul din sat, se duce vorba repede. Cum te integrezi “la țară”? Dacă ești perceput ciudat, ostentativ, prea diferit etc., trebuie să fii un comunicator extrem de priceput. Și mulți dintre cei care ar vrea să se “retragă” fix de asta “fug de lume”… Dar la sat ești în mijlocul ei”, scrie autorul postării. Un român care a ales să se mute de la oraș într-o comună învecinată orașului Focșani (județul Vrancea) a reușit să își ridice o casă cu etaj în ultimii ani și se declară mulțumit de investiție. Traiul în satele apropiate de orașe și de autostrăzi este confortabil, spune acesta. Însă a remarcat și unele minusuri ale noii vieți, la țară. „Lucrez de acasă și am un salariu bun. Dacă nu aș lucra de acasă, locurile de muncă sunt puține și slab plătite. Soția lucrează în educație și e greu de găsit ceva aici. Deși oamenii s-au mai civilizat, nu s-au civilizat așa mult cum credeam. Când și când poți fi deranjat de petreceri cu manele și muzică populară, care se aud și de la 500 de metri distanță. Dacă muncești opt ore, nu prea ai timp să grădinărești. Noi am încercat și am ajuns epuizați”, spune acesta. Oamenii din satul său sunt foarte religioși, sunt harnici și gospodari, dar în același timp sunt invidioși, susține noul venit la sat, lucru remarcat și de alți români. „Invidia în zona rurală în România este un lucru garantat, vecinii și localnicii vor fi întotdeauna invidioși, unii chiar până în punctul în care vor încearcă să te saboteze. Cât timp nu-i bagi prea mult în seamă totul va fi bine”, scrie un alt român.

Costuri ascunse în evaluarea unei case bătrânești

Un alt aspect foarte important pe care îl recomandă unii dintre cei care s-au mutat în case bătrânești, de la sate este modul în care acestea sunt evaluate. Deși aparent costul lor este foarte mic, unele ajungând la prețuri mai mici de 10.000 de euro, cheltuielile cresc simțitor odată cu investițiile în renovarea lor. Unii români recomandă ca proprietățile să fie evaluate de specialiști în privința gradului de uzură, iar lucrările de renovare trebuie începute cu consolidarea lor și continuate cu refacerea lor. În multe cazuri, casele „bătrânești” nu mai pot fi salvate de la demolare. Lucrările vor începe mereu cu fundația și pereții exteriori și abia apoi va continua cu interiorul și acoperișul, recomandă specialiștii. „Un plan de consolidare și renovare ia în calcul următoarele: refacerea fundației; refacerea acoperișului; reabilitarea structurii de rezistență; recompartimentarea interioară; refacerea instalației electrice și sanitare; conectarea sau reconectarea la utilități; tipul materialelor de construcție necesare; refacerea fațadei; restaurarea acoperișului și a sistemului de jgheaburi și burlane; schimbarea sau refacerea ușilor (inclusiv a celor interioare) și ferestrelor; reabilitarea sau înlocuirea pardoselilor; elemente de decor care urmează a fi incluse în amenajarea interioară (firide, glasvand, coloane)”, informează specialiștii citați de site-ul de imobiliare storia.ro.

Renovarea unei case bătrânești, realizată în doi ani

Cheltuielile de renovare a unei case bătrânești ajung să coste mai mult decât prețul plătit pe ea, afirmă unii români care au decis investească în acestea. Unul dintre ei a relatat că a cheltuit 263.000 de lei în aproape doi ani cu lucrările, în care a muncit pentru a transforma o casă bătrânească, la țară, într-una locuibilă și primitoare. În final a fost fericit de rezultat „Am refăcut acoperișul de la zero, am spart tavanele până la bârnele de lemn, am făcut drenaje în jurul casei pentru a nu mai adună apă în fundație și beci, am tras scurgerile pluviale prin conducte departe de casă, am adus fosă septică, am schimbat tâmplăria și dublată - tot lemn, am făcut trotuar turnat în jurul casei, beciul renovat din piatră în piatră și rosturile umplute cu var și nisip, am turnat placă în baie, dormitor și beci, ne-am decis să folosim spațiul din pod și am creat o cameră pentru copii pe mai mult de 2/3 din suprafață, am izolat podul cu vată bazaltică și folie barieră de vapori, lambriu și dușumele de lemn, am mai refăcut cerdacul și prispă aproape de la zero. La interior la fel totul am refăcut de la zero, tencuieli noi, tavane din rigips, izolație în tavane vată bazaltică, gresie și faianță, bucătărie, mobilă, dormitor. Scurgeri, instalația electrică de la zero. Gaze, centrală, apă, trasee, săpături, multă și foarte multă muncă și foarte multă muncă. Totul este să îți găsești echilibrul și să fii mulțumit cu ce a ieșit”, scrie acesta.

Visul împlinit la țară

Alți români au povestit că au preferat să înceapă o nouă viață la țară, de la zero, construindu-și singuri casele. Corina, mama a doi copii, a cumpărat în urmă cu cinci ani un teren pe un deal, în apropierea orașului Cluj - Napoca, pe care a plănuit să își ridice casa visurilor, din lemn. A reușit acest lucru în patru ani. „În prima vară (2021) am ridicat casa până la acoperiș, în a doua vară (2022) am închis pereții cu izolație exterioară, în 2023 am făcut pereții pe interior iar exact în anul 2024, când am terminat de finisat căsuța, a trebuit să las în urmă și casa familiei care era în grija mea, pentru că își găsiră cumpărători pentru ea. Totul la timp... totul s-a întâmplat cu un motiv și am văzut cum, deși mă tot îngrijoram de-a lungul anilor, totul s-a sfârșit mai bine decât m-aș fi așteptat sau decât mi-aș fi dorit”, a povestit ea, pe grupul de Facebook. Racordarea la utilități a fost dificilă, iar branșarea la curent este aproape spune ea. În cei patru ani, a avut grijă de pomii și grădina de flori înființată în jurul casei, visând la modul în care se va simți aici odată cu realizarea ei. „Scriu aceste lucruri, nu pentru a mă lăuda ci pentru a fi un exemplu de "se poate", "dacă nu renunți vei avea acel lucru pe care îl dorești". Sunt dovada vie că toate acestea s-au întâmplat peste măsura mea de înțelegere și pot doar să fiu mulțumitoare și fericită pentru asta”, spune aceasta.