Icoana din fereastră Uitat şi părăsit în casă de copiiPriveşte trist şi singur pe fereastră,În suflet, numai tată să nu fii…Să duci o viață monahală şi sihastră !!Şi simte 'n piept aşa ca o văpaieIar pe obraz, o lacrimă curgând,Apasă greu singurătatea din odaieIar ochii lui, au obosit plângând…Trec zilele şi nopțile în goanăCu gândul tot la ei, în țări străine,Aprinde candela de la icoană…Şi cade 'ngenuncheat în rugăciune !!Ascultă te rog Doamne ruga meaŞi-adu-mi copii ca să-i văd un pic,Atât îți cer şi eu, nu altcevaŞj jur că n-am să îți mai cer nimic…Să-i văd cum intră toți pe poartăŞi să nu-mi de-a nimic, îmi e totuna,Aşa cum o făceau ei altădată…Şi să îmi spună, tată, sărut mâna !!Acum vin sărbătorile de iarnăŞi-aş vrea pe toți să îi adun,Ca să îi pun la masa mea sărmanăÎn sfânta noastră Noapte de Crăciun…E focul meu, arzând mocnit'Nainte să mă ie-i la Tine,E dorul meu de om îmbătrânit…Să-mi văd copii lângă mine !!Cu lacrimi în privirea lui albastrăŞi cu durerea-i tristă de părinte,E ca icoana din perete, la fereastră….Privind la poartă lung, fără cuvinte !!Autor: Relu Mircea
… See MoreSee Less
1 week ago