Încă din timpul postului, pe care unii îl țineau cu sfințenie, iar alții mai puțin, fiecare familie începea pregătirile pentru întâmpinarea marii sărbători, muncind din greu pentru a face curățenia generală a casei (fapt consemnat și de călătorii străini veniți la noi, exemplu fiind Paul Morand), pentru ca apoi să urmeze îndeletniciri mai plăcute, precum înnoirea hainelor și prepararea mesei de sărbătoare.

Un rol important în pregătirea mesei de Crăciun îl aveau băcăniile de odinioară de unde bucureșteni mai cu stare cumpărau carne, mezeluri, icre, măsline, vinuri fine, fructe exotice și câte și mai câte alte bunătăți. În general, însă, oamenii își preparau mâncărurile tradiționale în casă. Gospodinele înfășurau sarmalele, umpleau caltaboșii, tocau și condimentau cârnații și nu uitau nici de „fiertul șuncilor și al limbilor afumate”. Dulciurile erau și ele la mare cinste. Făcute cu trudă, dar și cu multă bucurie, cozonacii, plăcintele, baclavalele și sarailiile care urmau să împodobească masa de sărbătoare erau scoase aburinde și răspândind o aromă amețitoare din cuptoarele încinse.

Articolul Tradițiile culinare ale românilor în perioada sărbătorilor Crăciunului și Anului nou. apare prima dată în RADIO SOMEȘ.