Magazin de duminică - Onisifor Ghibu

și Rusaliile este zi de mare, mare sărbătoare pentru românii creștini. Dar noi, dragi prieteni, continuăm incursiunea noastră în viața oamenilor care și-au lăsat amprenta asupra României.

Astăzi vă propun să redescoperim un om despre care se vorbește prea puțin, deși a schimbat fundamental destinul cultural și educațional al României moderne, și anume Onisifor Ghibu. El s-a născut pe data de 31 mai 1883 la Săliștea Sibiului, într-o familie simplă de țărani ardeleni, și poate că tocmai de aici venea forța lui extraordinară, convingerea că educația poate ridica un întreg popor.

Puțini știu că numele Onisifor vine din greacă și înseamnă cel aducător de folos, iar destinul lui pare să fi urmat, în acest sens, aproape simbolic. A studiat la Sibiu, la Brașov, București, Budapesta, Strasburg și Jena, de unde și-a luat și doctoratul în filozofie și pedagogie în anul 1909. Vorbea mai multe limbi și avea o carieră liniștită într-o mare universitate europeană, dar a ales să se întoarcă acasă și să lupte pentru școala românească într-o Transilvanie aflată atunci în administrație austro-ungară.

Și aici apare primul episod aproape cinematografic din viața lui. În timpul Primului Război Mondial, pentru activitatea sa patriotică și pentru că susținea unirea românilor, autoritățile maghiare l-au condamnat la moarte în lipsă. Da, da, Onisifor Ghibu a fost condamnat la moarte pentru ideile sale.

A fugit atunci în Regatul României și a ajuns mai apoi la Chișinău, în Basarabia, în anul 1917, într-o perioadă haotică, odată cu Revoluția Rusă. Aici a făcut ceva incredibil. A început practic să reconstruiască identitatea românească prin școală, dar și prin presă. Într-o provincie în care româna fusese eliminată din școlile publice, Ghibu a organizat rețeaua de învățământ în limba română, a deschis școli, a format profesori, a tipărit manuale și a lansat ziarul Ardealul, una dintre primele publicații cu alfabet latin din spațiul controlat de Imperiu.

Practic, înainte ca politicienii să unească oficial teritoriile, Onisifor Ghibu încerca să unească oamenii prin educație și limbă. După Marea Unire, a venit la Cluj și a participat la fondarea Universității Românești, ceea ce astăzi cunoaștem drept Universitatea Babeș-Bolyai. Istoricii spun că, fără energia și încăpățânarea lui, organizarea rapidă a universității ar fi fost aproape imposibilă.

Dar viața, știți, nu a fost deloc comodă. După instalarea regimului comunist, același om care contribuise decisiv la construcția educației românești a fost arestat, exclus din universitate, trimis în lagăr la Caracal. Motivul? Era considerat prea naționalist și prea antisovietic.

Și încă un detaliu impresionant: în detenție, Onisifor Ghibu a încercat să organizeze cursuri și conferințe pentru ceilalți deținuți. În mijlocul represiunii, el continua să creadă că educația poate salva demnitatea umană.

A mai fost arestat și în anul 1956, după revoluția din Ungaria, pentru că îndrăznise să vorbească despre Basarabia și despre influența sovietică. A ieșit din închisoare bolnav și marginalizat, însă a continuat să scrie mii și mii de pagini de memorii, reflecții și studii.

Poate cel mai trist lucru este că astăzi foarte puțini români îi cunosc povestea. Totuși, dacă mergem la Cluj, Sibiu, Oradea sau Chișinău, întâlnim numele pe licee, străzi sau chiar instituții. Este ca o urmă discretă lăsată de un om care a crezut toată viața că o națiune se construiește mai întâi prin educație.

Onisifor Ghibu nu a fost doar un profesor, a fost unul dintre arhitecții României moderne, un om condamnat la moarte pentru ideile sale, închis în două regimuri diferite și care, până în final, a rămas fidel aceleiași convingeri: că educația și identitatea contează.

Poate că într-o lume în care se vorbește tot mai puțin despre profesori și tot mai mult despre vedete de moment, povestea lui Onisifor Ghibu a meritat să fie spusă din nou, chiar aici, la Radio Someș. O duminică de poveste vă doresc tuturor ascultătorilor noștri și sărbători fericite.

Magazin de Duminică, doar la Radio Someș.