Mormântul lui Leonardo da Vinci poate fi vizitat în incinta Castelului Amboise, în pitoresca Vale a Loarei, Franța. Aici, în inima unui peisaj încărcat de istorie, se află locul de odihnă al uneia dintre cele mai luminate minți ale Renașterii.• Ultimii ani ai unui geniuÎn anul 1516, la invitația regelui Francisc I, Leonardo s-a mutat în Franța și a locuit în apropiere de castel, la reședința Clos Lucé. Acolo a fost tratat ca un om de stat și i s-a oferit libertatea de a-și continua cercetările. Înconjurat de manuscrise, schițe și idei revoluționare, și-a petrecut ultimii ani meditând asupra artei, științei și condiției umane.• Un mormânt fără opulențăDupă ce a murit în 1519, Leonardo a fost înmormântat în capela Saint-Hubert, situată în incinta castelului. Locul este sobru, lipsit de fast, dar păstrează o aură profund simbolică. Piatra funerară, marcată simplu cu numele său, este înconjurată de flori și vegheată de liniștea unei capele gotice.• Un loc al memoriei viiAstăzi, oameni din întreaga lume vizitează acest mormânt nu doar în semn de respect pentru pictorul „Giocondei”, ci și pentru inventatorul vizionar și gânditorul profund care a anticipat tehnologii cu secole înainte ca acestea să fie realizate. Atmosfera locului inspiră reflecție, recunoștință și admirație.• Castelul Amboise – între istorie și eleganțăAșezat pe un promontoriu ce domină fluviul Loara, castelul este înconjurat de grădini în stil renascentist și oferă o priveliște impresionantă. Îmbinând arhitectura gotică cu influențele renascentiste, acest monument regal devine, prin legătura cu Leonardo, un punct de întâlnire între artă, istorie și spiritul uman. … See MoreSee Less

Știați că? Pe Pământ există un lac care omoară tot ce intră în el și transformă animalele în statui de piatră în câteva ore.În inima Tanzaniei se află Lacul Natron, un corp de apă care pare desprins dintr-un coșmar. Apa lui roșie ca sângele are o temperatură de până la 60°C și un nivel de alcalinitate atât de extrem încât poate arde carnea de pe oase. Cu un pH de 10.5 – aproape la fel de coroziv ca amoniacul – acest lac transformă orice animal care are ghinionul să cadă în el într-o statuie de piatră în doar câteva ore. Fotograful Nick Brandt a documentat această macabră colecție de "statui" naturale: păsări, lilieci și alte animale perfect conservate în pozițiile în care au murit.Secretul mortal al lacului stă în concentrația extremă de carbonat de sodiu și alte săruri alcaline care se acumulează din activitatea vulcanică din zonă. Când animalele mor în aceste ape toxice, corpurile lor se calcifică rapid, create un proces de mumificare instantanee care le păstrează forma perfectă. Este ca și cum natura ar fi creat propriul ei muzeu al ororilor, unde fiecare exponat povestește despre o întâlnire fatală cu chimia extremă.Cel mai tulburător aspect este că lacul atrage în mod constant noi victime. Păsările migratoare, însetate după zboruri lungi, văd suprafața strălucitoare a apei și coboară să bea, neștiind că aceasta va fi ultima lor decizie. Flaminzii, în mod paradoxal, sunt singurele creaturi care pot supraviețui aici – de fapt, ei prosperă în aceste condiții extreme, hrănindu-se cu algele roșii care dau lacului culoarea lui caracteristică ca de sânge coagulat.Ceea ce face Lacul Natron cu adevărat înfricoșător este că reprezintă o fereastră către puterea brutală și indiferența naturii. În timp ce noi considerăm apa ca fiind esența vieții, acest lac ne arată că acelaș element poate deveni un instrument de moarte instantanee. Localnicii îl numesc "lacul diavolului" și evită să se apropie de malurile lui, știind că furia chimică din apele acestea nu face distincție între victimele sale.Dar poate cel mai desconcertant fapt despre Lacul Natron este că el continuă să existe și să își ademenească victimele, indiferent de câte "statui" adaugă la colecția sa macabră. Este un memento mori natural, care ne reamintește că planeta noastră ascunde locuri unde regulile normale ale vieții nu se aplică, iar moartea poate veni sub forma cea mai neașteptată – dintr-un pahar de apă care pare perfect normală din depărtare. … See MoreSee Less