O construcție rară îmbogățește patrimoniul Parcului Etnografic din Cluj: Casa evreiască de la Cămârzana, salvată și adusă la Cluj-Napoca!

Patrimoniul Parcului Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca se îmbogățește cu o construcție de o valoare istorică, culturală și simbolică excepțională: o casă evreiască de la începutul secolului XX, provenită din localitatea Cămârzana, județul Satu Mare.

Construcția, aparținând unei familii evreiești deportate în anul 1944 în lagărele de exterminare naziste, a fost recent demontată, transportată și depozitată în siguranță în incinta muzeului în aer liber aflat sub coordonarea Consiliului Județean Cluj.

Casa se află, în prezent, într-o etapă intermediară a acestui amplu demers cultural: este demontată, inventariată și depozitată corespunzător, urmând să fie reconstruită, cel mai probabil, în cursul acestui an, în cadrul Parcului Etnografic „Romulus Vuia”. Ultimul transport de mare capacitate, care a inclus elemente masive din lemn, bârne și scânduri originale ale construcției, a ajuns la Cluj-Napoca la sfârșitul săptămânii trecute, marcând finalizarea uneia dintre cele mai dificile etape logistice ale proiectului.

Proiectul de salvare și transfer al casei aparține artistului Belu-Simion Făinaru, profesor la Universitatea din Haifa și director al Bienalei Mediteraneene, și este realizat cu sprijinul Muzeului Județean Satu Mare, al Muzeului Etnografic al Transilvaniei și al Consiliului Județean Cluj. Demersul are ca obiectiv nu doar conservarea unei construcții tradiționale, ci și recuperarea unei părți dureroase și esențiale din istoria comunităților evreiești din Transilvania.

O casă, o familie, o istorie frântă.

Casa evreiască din Cămârzana a aparținut familiei Weinstein, Samuel Weinstein, soția sa și cei opt copii, membri ai comunității evreiești din Țara Oașului. După deportarea familiei în anul 1944, locuința a rămas în folosința unei familii românești, iar în anii ’80 a fost donată Muzeului Județean Satu Mare. Deși recunoscută ca bun muzeal, construcția nu a putut fi valorificată din punct de vedere muzeologic și, în timp, a fost mutată pe un teren privat, devenind vulnerabilă și amenințată cu pierderea definitivă.

Redescoperirea și salvarea casei au fost posibile datorită inițiativei artistului Belu-Simion Făinaru, alături de artistul Flavius Lucăcel, care a identificat construcția. Un rol esențial l-a avut și Adrian Crivii, susținător constant al proiectelor socio-culturale, care a devenit unul dintre pilonii principali ai acestui demers. Scopul comun a fost transferarea casei într-un muzeu în aer liber, unde să poată fi conservată, cercetată și pusă în valoare publică.

Patrimoniu viu și memorie colectivă.

Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, a subliniat importanța simbolică a acestui demers:

„Parcul nostru etnografic este și trebuie să rămână un spațiu depozitar al memoriei noastre colective. Este un moment care aduce o completare necesară și binevenită, ce vine să le ofere o nouă pagină din istoria noastră comună vizitatorilor care ne trec pragul. Le mulțumesc celor care s-au implicat pentru ca acest proiect să prindă viață și îi așteptăm pe clujeni în Parcul Etnografic, pentru a cunoaște mai bine lumea bunicilor noștri!”

Din punct de vedere muzeologic, transferul într-un muzeu în aer liber a fost considerat soluția optimă, după cum explică Tudor Sălăgean, managerul Muzeului Etnografic al Transilvaniei:

„Din punct de vedere muzeologic, transferul într-un muzeu în aer liber a fost soluția optimă. În acest cadru, casa va beneficia de asistență specializată în conservarea construcțiilor din lemn și va deveni accesibilă unui public larg.
Prin amplasarea ei în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, construcția va deveni un monument reprezentativ pentru istoria evreilor din această parte a țării, un obiectiv al memoriei și al dialogului cultural.
Demontarea și transferul efectiv al casei au reprezentat o operațiune logistică complexă. Casa a fost demontată și transportată la Cluj cu patru camioane, fiecare încărcat cu elemente de mari dimensiuni.”

O operațiune logistică complexă, un efort colectiv.

Demontarea și transferul casei au reprezentat o operațiune logistică de mare complexitate. Construcția a fost demontată piesă cu piesă și transportată la Cluj-Napoca cu patru camioane, fiecare încărcat cu elemente de mari dimensiuni. Proiectul s-a realizat cu sprijinul deplin al autorităților și instituțiilor din județul Satu Mare. Prin Hotărârea nr. 130/23.10.2025, Consiliul Județean Satu Mare a aprobat darea în folosință gratuită, pentru o perioadă de 15 ani, către Muzeul Etnografic al Transilvaniei, a bunului muzeal „Casa Cămârzana”.

Un rol decisiv l-au avut directorul Muzeului Județean Satu Mare, Liviu Marta, președintele Consiliului Județean Satu Mare, Pataki Csaba, precum și compania Prodexim, prin directorul său Petru Mureșan, care a asigurat încărcarea, transportul, descărcarea și sprijinul pentru obținerea autorizațiilor necesare. De asemenea, Grupul Darian, AB Grup Construcții (prin Aurel Borza) și numeroși colaboratori au contribuit substanțial la realizarea acestei etape.

O sculptură a memoriei.

Pentru inițiatorul proiectului, Belu-Simion Făinaru, casa nu este doar un obiect muzeal, ci o sculptură monumentală a memoriei:

„Această casă este un semn al vieții – al vieții de familie, al modului de viață evreiesc și al integrării într-o comunitate locală. Astăzi, după aproape 80 de ani, ea revine pentru a spune o poveste care nu trebuie uitată.”

După remontare, casa va funcționa ca memorial viu, dedicat comunităților evreiești din Transilvania, grav afectate de Holocaust. Inițiativa se bucură de interesul și susținerea Academiei Române, a Comunității Evreilor din Cluj, a Rețelei Naționale a Muzeelor din România, precum și a numeroși istorici, artiști și oameni de cultură din țară și din străinătate.

Prin acest demers, Parcul Etnografic „Romulus Vuia” nu doar își îmbogățește patrimoniul, ci devine un spațiu al memoriei active, al dialogului intercultural și al responsabilității față de istoria comună.