Magazin de duminică: Invitație la Colibița

Adevărul este că nu mi-a plăcut niciodată să stau prea mult în casă. De multe ori, fetiței mele îi spun, chiar dacă este frig: „Hai să ieșim să dăm o tură în jurul blocului! Hai să ne învârtim într-o plimbare prin cartier!” și de aceea mă gândesc să găsesc pameni asemenea, cărora să le placă mișcarea, odihna active a plimbării, a drumetiei, odihna ieșirii în natură.

Pentru astăzi am să vă recomand un loc unde eu m-am dus întotdeauna cu plăcere, de ani de zile: lacul Colibița, din Munții Călimani din Bistrița Năsăud.

Pentru cei care sunt din Bistrița, drumul este ușor și durează cam 40 de minute, pe Valea Bârgăielor — un drum lin, frumos, care te lasă să admiri Muntele Heniu în toată splendoarea lui dar și să treci pe lângă câteva restaurante unde merită să te oprești dacă te prinde ora prînzului, pentru că sunt vestite pentru meniurile lor delicioase, cu ingrediente locale și sănătoase. Apoi, din Prundu Bârgăului, o luați la dreapta și urcați pe un drum care duce până la barajul lacului Colibița și aproape de baraj  puteți face un popas la un izvor amenajat  unde găsiți apă proaspătă, de unde vă puteți face și  provizii pentru acasă,.

Pentru cei din Suceava, Maramureș, Cluj sau Mureș — din județele limitrofe județului Bistrița-Năsăud — este esențial să ajungă pe  drumul care face legătura între Bistrița și Vatra Dornei. De acolo, lucrurile sunt simple, pentru că indicatoarele sunt numeroase.

                Așadar, lacul Colibița din comuna Bistrița Bărgăului,  un lac de munte format prin construirea unui baraj care are particularitatea că nu este din beton, ci realizat din stânci consolidate, evident cu o platformă de protecție înspre lac.

Locul este minunat, pentru că, de cum ai ajuns, simți că s-a întâmplat ceva cu aerul: aerul este mai ozonat aici decât în orice alt loc din această zonă montană. Înainte de acumularea lacului, localitatea Colibița a fost stațiune folosită pentru bolnavii de plămâni, deoarece aerul de aici te îmbie la mișcare și la mâncare, iar mâncarea bună repară multe dintre neajunsurile bolilor respiratorii.

Colibița este un loc tainic din munți, de o frumusețe răvâșitoare, care se cere împărtășită și cunoscută în țară și peste granițele ei. Eu, cel puțin, mă duc la pescuit și drumeții și fac fotografii acolo de mai bine de 20 de ani și nu mă mai satur, pentru că în fiecare an locul își dezvăluie alte înfățișări și minunății.

Hainele pe care peisajul de lângă lacul Colibița le îmbracă, câteodată de la ceas la ceas, altădată de la zi la zi, dar întotdeauna de la anotimp la anotimp, sunt mereu noi și atrăgătoare și fascinează privitorul.

         Cerul răsturnat în oglinda lacului întregește sfera splendorii, creând imagini intime și tămăduitoare care ne lasă deopotrivă să admirăm lucrările naturii și să coborâm în noi înșine.

Viața își retrage ambasadorii în locuri tăinuite și peisajul devine auster în lunile de iarnă, muntele cu asprimea lui devine suveran și oglindirea lui în lac închide un glob de cristal înăuntrul căruia ninge ca în jucăriile copilăriei.

Ritmurile primăverii sunt copleșitoare.

În zilele lui martie Se arată mai des soarele și aerul și pământul se încălzesc semn că se apropie primăvara Aerul se umple de gâze, lacul își lasă văzuți peștii în cârdurile împerechierii  și de acum tot cuprinsul este primitor și pregătit pentru oaspeți.

Eu unul mi-am pregătit sculele de pescuit și după ce trece prohibiția știu că lacul mă așteaptă cu babușcă, biban și șalău, dar mai ales cu liniștea și peisajele de vis spre care vă chem și pe voi.

Text de Alexandru Uiuiu.