Alin Tișe și Ministerul Fericirii: între sarcasm politic și realitatea unui sistem eșuat!

Într-o mișcare politică neașteptată, dar plină de umor amar, președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, a anunțat „acceptarea” unei funcții inedite: Ministru al Fericirii.

Cu un discurs ironic și acid, Tișe a lansat un adevărat manifest împotriva incompetenței administrative, birocratizării excesive și ipocriziei politice, propunând un „minister” pe care nimeni nu îl poate contesta, pentru că fericirea nu poate fi măsurată oficial.

„În sfârșit, incompetentii neperformanți din PNL – cei fără rezultate electorale, cooperativa care a confiscat partidul și care invidiază Clujul pentru performanța sa – au decis să îmi mai dea politic, încă o ȘANSĂ, conform performanței mele administrativ politice de ales direct la al cincilea mandat, cu multe voturi peste PNL de fiecare dată.                                                                                                                    Meritocrația a învins în PNL!                                                                                              Ura! Ura! Ura!                                                                                                                      Urmare a propunerilor nenumărate venite din partea colegilor de partid, la care nu am putut rezista, am spus DA! Am acceptat, tremurând din tot corpul, demnitatea supremă a vremurilor noastre, dorită de aproape toti, de obicei aceeași, cea de MINISTRU. Demnitatea de la care poți privi poporul nu de sus, ci prin zâmbetele lui: Ministrul Fericirii!!!”, a declarat Alin Tișe.

O ironie bine țintită la adresa politicii centrale

Într-un stil care amintește de teatrul absurd și satirele politice de odinioară, Tișe a construit imaginea unui minister imaginar care să compenseze eșecul celorlalte instituții:

• Ministerul Sănătății? Bolnavi în stradă.

• Ministerul Educației? Analfabeți cu diplomă.

• Ministerul Muncii? Pensiile, un joc de noroc.

„Pentru că în țara noastră toate celelalte au eșuat cu grație: Ministerul Sănătății are bolnavii în stradă, Ministerul Educației produce analfabeți funcționali cu diplomă, Ministerul Muncii face echilibrul pensiilor doar unde are chef. Așa că, firește, trebuia inventat un minister pe care nimeni nu-l poate verifica și pe care nimeni nu se poate supăra. Cine îmi poate demonstra, cu ștampilă și parafă, că e fericit sau nefericit? Nici statisticile INS nu bat aici, iar graficele mele de fericire vor fi întotdeauna în urcare”, punctează liderul Consiliului Județean Cluj.

Un „program de guvernare” pentru zâmbete obligatorii

În „programul politic” prezentat cu seriozitate teatrală, Tișe propune:

• Înlocuirea salariului minim cu „fericirea minim garantată”.

• Zâmbete compensate în loc de medicamente pentru pensionari.

• Diplome de participare pentru elevii care pică testele.

• Voucher anual pentru un milion de zâmbete, dar fără reportare.

• Impozit progresiv pe lacrimi: plângi mult, plătești mult.

• Angajarea unui „Responsabil cu râsul” în fiecare instituție publică.

• Și, desigur, o nouă materie la școală: „Marii Fericiți ai Națiunii”.

„Cine îndrăznește să se plângă de facturi, să critice guvernul sau să spună că e greu va primi amendă. Și, dacă persistă, muncă în folosul comunității: să învețe pe alții bancuri cu miniștri”, a transmis Alin Tișe.

O lovitură la adresa clasei politice și a formelor fără fond

Prin această intervenție cu valențe satirice, Alin Tișe pare să critice nu doar colegii de partid, ci întreaga clasă politică românească. Aluziile la lipsa de rezultate, la funcțiile politice oferite pe criterii de loialitate și la realitățile ignorate de la centru sunt evidente:

„Unii mă întreabă: „Dar, domnule Ministru, fericirea nu e un drept intim, personal, imposibil de reglementat?” Le răspund simplu: „Nu în România, dragii mei! La noi, chiar și fericirea trebuie centralizată, arhivată și pusă la dosar.”

Emoticoane în loc de vot

În încheierea sa teatrală, Tișe propune ca, la următoarele alegeri, românii să voteze nu cu pixul, ci cu emoticoane. „Ministerul Fericirii” devine astfel o metaforă pentru politica bazată pe imagine, promisiuni goale și distragerea atenției de la problemele reale.

„Vă chem să ridicați paharul gol și să spuneți: „Trăiască Ministerul Fericirii, singurul minister care nu poate fi niciodată în grevă!”, încheie sarcastic Alin Tișe,

Context

Deși evident satirică, declarația lui Alin Tișe reflectă o tensiune reală în interiorul PNL și o frustrare acumulată față de ignorarea performanței administrative a Clujului în favoarea unor „cooperative politice” lipsite de rezultate. Prin acest discurs asumat, Tișe ridică un deget acuzator către București, dar oferă și o lecție de comunicare politică – cu umor, inteligență și ironie tăioasă.

Mesajul complet transmis de Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj:

„Ministerul Fericirii

Doamnelor și domnilor, iată-mă!

În sfârșit, incompetentii neperformanți din PNL – cei fără rezultate electorale, cooperativa care a confiscat partidul și care invidiază Clujul pentru performanța sa – au decis să îmi mai dea politic, încă o ȘANSĂ, conform performanței mele administrativ politice de ales direct la al cincilea mandat, cu multe voturi peste PNL de fiecare dată.

Meritocrația a învins în PNL!

Ura! Ura! Ura!

Urmare a propunerilor nenumărate venite din partea colegilor de partid, la care nu am putut rezista, am spus DA! Am acceptat, tremurând din tot corpul, demnitatea supremă a vremurilor noastre, dorită de aproape toti, de obicei aceeași, cea de MINISTRU. Demnitatea de la care poți privi poporul nu de sus, ci prin zâmbetele lui:

Ministrul Fericirii!!!

De ce acest minister?

Pentru că în țara noastră toate celelalte au eșuat cu grație: Ministerul Sănătății are bolnavii în stradă, Ministerul Educației produce analfabeți funcționali cu diplomă, Ministerul Muncii face echilibrul pensiilor doar unde are chef. Așa că, firește, trebuia inventat un minister pe care nimeni nu-l poate verifica și pe care nimeni nu se poate supăra. Cine îmi poate demonstra, cu ștampilă și parafă, că e fericit sau nefericit? Nici statisticile INS nu bat aici, iar graficele mele de fericire vor fi întotdeauna în urcare.

Programul meu politic e simplu și la obiect (sau subiect):

• Vom înlocui salariul minim pe economie cu „fericirea minim garantată”. Toată lumea va primi zilnic o poză cu un apus frumos și un mesaj motivațional de fericire pe telefon.

• Pensionarii nu vor mai primi medicamente compensate, ci „zâmbete compensate”: la fiecare farmacie, câte o asistentă frumoasă le va spune că totul e bine și că tinerețea e doar o stare de spirit.

• În loc de burse pentru elevi, vom oferi „abonamente la fericire”: la fiecare test picat, copilul va primi o diplomă de participare și un sticker cu „Ești genial!”.

• Iar pentru șomeri, ministerul pregătește un program special: „Râzi și muncește mai puțin. Cine râde tot timpul, nu mai muncește deloc.”

• Toți cetățenii vor primi la naștere câte un voucher cu “un milion de zâmbete gratuite pe an”. Cine nu le consumă, le pierde. Nu le poți reporta în anul următor!

• Lacrimile vor fi impozitate progresiv: cine plânge mult, plătește mult. Nu plângi deloc, nu plătești impozit deloc. Statul nu-și mai permite atâta jale pe cheltuiala publică.

• În fiecare instituție va exista un „Responsabil cu râsul”: un om angajat special să facă bancuri, să spună glume proaste și să imite politicieni. Așa vom dubla productivitatea.

• În manualele de școală, la Istorie, vom introduce materia „Marii Fericiți ai Națiunii”: oameni care, deși săraci, bătuți de soartă și neglijați de stat, au reușit să radă fericiți.

Și, mai presus de toate, vom adopta Legea Fundamentală a Ministerului Fericirii: „Nimeni nu are voie să fie fericit pe ascuns. Fericirea se declară, se înregistrează și se afișează public!”

Unii mă întreabă: „Dar, domnule Ministru, fericirea nu e un drept intim, personal, imposibil de reglementat?” Le răspund simplu: „Nu în România, dragii mei! La noi, chiar și fericirea trebuie centralizată, arhivată și pusă la dosar.”

Așadar, iubiți cetățeni, vă chem să fiți fericiți, indiferent ce simțiți! Chiar dacă mă înjurați și denigrați pe mine ca ministru, familia mea și prietenii, vă încurajez să o faceți permanent, dacă asta vă face fericiți! Dacă sufletul vostru astfel primește doză de optimism! Vă chem să râdeți permanent, chiar dacă vă mai cuprinde și câte un sentiment de tristețe și nefericire.

Dar, partea cea mai importantă: tristețea va fi scoasă în afara legii!

Cine îndrăznește să se plângă de facturi, să critice guvernul sau să spună că e greu va primi amendă. Și, dacă persistă, muncă în folosul comunității: să învețe pe alții bancuri cu miniștri.

Ministerul Fericirii e singurul loc unde minciuna devine politică de stat. Toți știm că nu avem autostrăzi, că spitalele cad pe noi și că tinerii pleacă pe capete, dar ce contează? Dacă guvernul declară prin ordonanță că suntem fericiți, atunci suntem! Și iată secretul: un popor trist pune întrebări, un popor furios face revoluție. Dar un popor care râde prostește la glumele puterii… votează mai departe aceiași oameni.

Așa că, dragi români, vă rog să zâmbiți larg. Ministerul Fericirii vă veghează, iar la următoarele alegeri vom vota nu cu pixul, ci cu emoticoane.

Vă chem să ridicați paharul gol și să spuneți: „Trăiască Ministerul Fericirii, singurul minister care nu poate fi niciodată în grevă!”

Trăiască România! Trăiască Ministerul Fericirii!”