Aurelian Andreescu a fost unul dintre cei mai importanți și apreciați cântăreți români din toate timpurile.
Din păcate, Andreescu avea să moartă prematur, la vârsta de 44 de ani, în urma unor complicații medicale, pe fondul unei adicții pe care nu a putut-o stăpâni.
Aurelian Andreescu nu s-a născut în epoca vocii modificate pe computer. Pe vremea lui, ori aveai talent, ori n-aveai – era atât de simplu.
Mulți dintre cei care au crescut cu muzica anilor precedenți ar spune că Aurelian Andreescu a fost, poate, cea mai bună voce masculină a tuturor timpurilor, tremolo-ul specific nemaifiind întâlnit până atunci și nici de atunci.
S-a născut în data de 12 mai 1942 la București și a murit la Constanța în anul 1986. A fost căsătorit de două ori; prima dată cu Ana Ciumetti, a doua oară cu Mariella Annie Dumitru, de profesie balerină.
Despre el, George Stanca avea să povestească: „Avea o mare calitate. Făcea nişte biftec-tartar extraordinar! I-am luat un interviu când era căsătorit cu prima soţie, Ana. Aurică chiar avea un cântec care se intitula Ana şi era scris special de George Grigoriu pentru soţia lui. Îmi aduc aminte că Aurică avea un motan pe care l-a introdus astfel in discuţie: Uite, avem tot felul de animale, motanul Costică, Ana… Uneori era ironic. Ana era o femeie mai rece. El suferea foarte mult din cauza asta. O iubea foarte mult, dar ea nu prea îi răspundea. Mulţi spuneau că Ana îl chinuia foarte mult. Era un dispreţ reciproc. Ea îi vorbea de sus, iar el îi răspundea cu umor. Tot el m-a învăţat să beau cafea cu sare”.
Prima sa căsătorie s-a închiat din cauza faptului că Andreescu suferea de sterilitate. Cu toate astea, marele cântăreț a înfiat un copil cu cea de-a doua soție. „L-am ales pe Mirel din prima clipă”, a declarat, la un moment dat, artistul.
Imediat după anul 1980, Aurelian Andreescu se îmbolnăvea cumplit de hepatită, iar la calcul se adăugau inclusiv nopțile pierdute pe la cântări, plus cantitatea mare de alcool consumată. „Localul este necruţător. Niciodată nimeni nu m-a întrebat ce mănânc. Toţi mă întrebau ce beau”, a spus el.
„Cu un an înainte de a muri, avusese o comă hepatică. Generalul Şuteu a fost cel care l-a tratat şi l-a salvat de la operaţie. Una dintre recomandările doctorului a fost să evite Litoralul şi, implicit, expunerea la soare. În anul dispariţiei, adică în 1986, s-a dus la Eforie Nord, în restaurantul în care cânta Petre Geambaşu. Nişte nenorociţi, aşa-zişi admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale.
L-a rugat pe Geambaşu să-l lase să cânte două melodii, iar spre finalul ultimei piese i s-a făcut rău. Imediat, cum a terminat de cântat, a intrat în comă. A murit în aceeaşi seară la Spitalui Judeţean Constanţa. În acea zi cumplită, menajera m-a trezit din somn, spunându-mi să vin urgent la telefon. Era Mirabela Dauer, care mi-a zis că Aurelian încetase din viață. La înmormântare mi s-a făcut rău și a trebuit să fiu scos afară din bisericp. Portretul lui era pus pe catafalc, iar din stația de amplificare se auzeau melodiile Copacul, Oameni sau Tu ești primăvara mea. La câteva zile după ceremonia funerară, m-am dus la mormânt și i-am plantat doi brăduți”, a povestit, despre ultimele zile de viață ale lui Aurelian Andreescu Cornel Constantiniu.
La rândul său, Marius Țeicu l-a apreciat enorm pe acesta. „Era capabil de o interpretare magică, o frazare frumoasă care izvorau dintr-o enormă sensibilitate. Avea strânse la un loc toate caracteristicile pe care şi le-ar dori un compozitor, de aceea toţi dădeau, pur şi simplu, năvală peste el”.
