Cele mai „nerușinate” mâncăruri românești. Unele îi pot face să roșească pe pudici, altele le întorc stomacul pe dos

Țara noastră se poate lăuda cu o bogăție și o varietate aparte de preparate culinare, o infuzie de influențe și arome, împachetate bine românește. În multitudinea de bunătăți se găsesc și câteva feluri de mâncare, care prin denumirea lor pot întoarce stomacul pe dos sau provoca oarece jenă.

Bucătăria românească este renumită pentru diversitate, gustul delicios al preparatelor, dar și pentru unele mâncăruri de-a dreptul inedite sau scandaloase (cel puțin ca denumire). Cu influențe diverse, turcești, rusești, austriece, ungurești, sârbești, bulgărești, tătărăști, ucrainene, poloneze și rusești, gastronomia românească are un răspuns pentru orice moft sau preferință culinară.

Există și o serie de preparate tradiționale, aproape uitate, care vin să confirme pitorescul bucătăriei autohtone. Printre acestea se numără și cele care întorc stomacul pe dos celor sensibili, atunci când le aud denumirea sau îi fac pe cei pudici să roșească, o mostră perfectă a spiritului hâtru și burlesc al țăranului român. Odată gustate, însă, toată jena se pierde ca prin farmec și din adevărate sperietori gastronomice devin delicatese fără drept de apel. „Adevărul” vă prezintă trei dintre cele mai „scandaloase” preparate românești tradiționale.

Mațe-fripte, de la sărăcie la o provocare culinară românească

Atunci când auzim expresia „mațe-fripte” automat ne ducem cu gândul la explicația pe care ne-o oferă Dicționarul Explicativ al Limbii Române sau tradiția expresiilor populare. Adică la o persoană săracă, care nu are ce mânca. De aici și ideea de „mațe-fripte”. Puțini știu, însă, că mațe fripte reprezintă denumirea unui preparat culinar. La prima vedere dacă este să ne luăm după nume și după ingrediente, multora le-ar întoarce stomacul pe dos. Închipuiți-vă ideea de a consuma intestine.

Dacă reușim să ne învingem blocajele psihologice și autosugestia care se poate instala subtil odată cu toate gândurile nepotrivite care ne bântuie mintea, atunci vom descoperi o adevărată delicatesă. Preparatul este originar din regiunea Banatului și are cu siguranță influențe balcanice puternice, sârbești, grecești. Cu toate aceastea a fost făcut după gustul și sufletul românului. Așa cum indică și denumirea, mațe fripte se face din intestine de animal domestic. Sunt preferate cele de miel, dar nu sunt excluse și cele de vită sau de porc. Nu neapărat un semn al sărăciei cât al spiritului economicos al țăranului bănățean care nu dorea să piardă nimic din animalul sacrificat.

Există mai multe variante de mațe fripte. Una dintre acestea, prezentată pe site-ul culinar gastroart.ro se prezintă cam în felul următor: Intestinele de miel sunt preparate cu lapte dulce. Un coșmar la prima vedere, mai ales pentru cei sensibili. Intestinele se curăță și se fierb în apă sărate, cu sare. Se strecoară apa și se pun intestinele din nou la fiert, dar de această dată în lapte. Între timp se curăță ceapă roșie, după gust și se undește în tigaie cu unt și condimente. Piperul este cel mai la îndemână. Pentru o variantă mai modernă se mai poate adăuga și ghimbir sau șofran. Ceapa prăjită se toarnă peste intestinele mărunțite și se amestecă. Pot fi servite și cu smântână. În ciuda denumirii sunt absolut delicioase.

O altă variantă implică, de această dată, intestinul de vițel care se prepară ca un fel de supă. O variantă consacrată a acestui preparat este prezentată pe blogul de călătorie călătorinbascheti a lui Sebastian Secan și Laura Vasiliu. Aceștia au gustat rețeta de mațe fripte ale unui localnic din zona Sasca Montană, parte a Banatului Montan. Preparatul a fost realizat din mațe de oaie, bine spălate, fierte cu foi de dafin, piper și usturoi. Mai apoi se călesc împreună cu ceapă tăiată fideluță. Se adaugă și vin iar la final usturoiul verde și pătrunjelul pentru un plus de aromă. La final, mațele fripte au fost servite direct pe bucăți de pâine prăjită. „Inițial, am ezitat (Sebi, cel mai mult), dar ne-a plăcut. Pe bune”, au precizat blogării pe pagina lor de Instagram.

Desertul care îi face pe cei pudici să roșească

Un alt preparat inedit care ar putea stârni prejudecăți sunt puțele cu mac. Ați citit bine. Așa se numește acest desert răspândit odinioară pe tot teritoriul României. Evident, atâtea bordeie atâtea obiceie și tot atâtea nume date acestui preparat. De exemplu, în Bihor li se spunea „puțurgăi”, iar către Arad „puțulăi”. În sudul Banatului denumirea rămâne aceeași, „puțe”. Moldovenii și muntenii, de cealaltă parte au ținut să mai îndulcească situație și le-au diminutivat, adică le-au spus „puțișoare”.

Oricum le-ai spune, puțele rămân ceea ce sunt, adică un desert delicios românesc. Se fac din cartofi, făină, griș, ou, unt și celelalte adaosuri, precum sare, zahăr sau mac. Puțele se prepară în felul următor:

– Cartofii se fierb în coajă. După decojire trebuie să rămână cam 700 de grame de cartofi fierți. Se zdrobesc într-un vas încăpător și se adaugă griș, făină, ou și sare. Se formează un aluat, care obligatoriu trebuie să fie moale și lipicios. Pe un blat de lemn sau direct pe masă se întinde un strat presărat de făină și se trece la modelarea puțelor. Denumirea este mai mult decât evidentă privind forma bucățelelor de aluat. Puțișoarele trebuie să fie de maxim 10 centimetri.

Se pune la foc o oală cu apă, în care se pune sare. Nu mai mult de două lingurițe. După ce apa dă în clocot se adaugă puțele gata modelate. Sunt lăsate la fiert până ce ies la suprafață. Între timp se topește unt într-un vas destul de încăpător. Se scot puțele și se amestecă în untul din tigaie, ușor fără a le zdrobi. Deasupra se pune macul. Ca un adaos al modernității se pune și zahăr pudră. Sunt efectiv un desert de vis pe care unii localnici îl servesc cu smântână și dulceață.

Lapte, dar nu de vacă

Un alt preparat care cu siguranță s-a născut, măcar cu numele, din umorul deocheat rural și care poate părea necuvincios pentru obrazul celor simandicoși este laptele de bou. Sau de buhai cum îi spun moldoveni. Ca și în cazul puțelor, acest preparat a fost răspândit în tot arealul locuit de români, din Moldova până în Oltenia și de la est la vest.  Cea mai simplă rețetă presupune folosirea a doar trei ingrediente: semințe de dovleac, lapte și sare. Prima și prima dată se pun semințele de dovleac, neapărat crude, la cuptor până se rumenesc. După aceea sunt scoase și pisate. Acum vom utiliza blenderul, nu piua ca pe vremuri. Se pune apoi laptele la foc. Se încinge până la un pas de a da în clocot. Imediat se presară, în ploaie, semințele de dovleac bine măcinate.

Se amestecă mereu până se obține o pastă groasă. Se lasă la răcit, moment în care pasta devine și mai groasă. Acesta este laptele de buhai. Evident, există și variante care de care mai interesantă. În Maramureș se coc semințele de dovleac. Se pisează până ajung un soi de făină și se amestecă cu laptele ajuns la punctul de fierbere. După ce se potriveșe de sare, gospodinele pun și de o mămăligă mai vârtoasă. Ba chiar se face și un soi de sos de leurdă și ceapă verde. După ce se termină și mămăliga dar și sosul scăzut se montează preparatul. Peste laptele de bou se pun bucăți de mămăligă, chiar și sub formă de bile, iar totul este învelit cu deliciosul sos de leurdă și ceapă verde.