Varianta romantica
In vremea imparatului Claudiu al II lea, un edict al acestuia a interzis tinerilor sa se casatoreasca. Imparatul credea ca nefiind casatoriti, tinerii vor fi mai dornici sa mearga la razboi. O armata mai mare si mai curajoasa. Parerea lui insa a intrat in conflict cu un preot crestin –Valentin – care a continuat sa cunune tinerii indragostiti pe ascuns. Acest lucru nu a ramas nedescoperit si Valentin a fost prins, aruncat in inchisoare si condamnat la moarte in urma refuzului de a deveni la randul sau soldat. Se povesteste ca tinerii veneau la fereastra camerei unde era inchis si-i aruncau flori. In temnita, o cunoste pe Leonora, fata oarba a paznicului sau. Ii reda vederea, iar aceasta il ingrijeste pana in momentul executiei. Atunci, el ii scrie un biletel, semnat „Al tau Valentin”, gest despre care- se spune – ca ar sta la originea obiceiului de a se trimite scrisori de dragoste in aceasta zi.
Varianta mai aproape de adevar
In Imperiul Roman, proaspat crestinat, pe 15 februarie se sarbatoreau Lupercaliile. O sarbatoare ramasa din timpurile cu mai multi zei, inchinata zeului fecunditatii, pastorilor si turmelor sale, pre numele sau de divinitate- Faunus Lupercalus. O zi in care se petrecea pe strazi si in care seara se dadeau petreceri unde tinerii isi gaseau de multe ori viitoarea jumatate. Pentru ca a interzice o sarbatoare ce are legatura cu dragostea este un gest neinspirat, Papa Gelasiu I instituie in ziua de 14 februarie sarbatoarea Sfantului Valentin, cu intentia vadita de a o contracara pe prima. Si i-a iesit!
In timp s-a uitat cine/de ce/cum si a ramas doar sarbatoarea dragostei.
