După ce au efectuat o serie de experimente, autorii studiului au descoperit că porcii care au fost crescuți ca animale de companie nu au capacitatea de a comunica cu stăpânii lor.
Cercetătorii și-au propus să determine dacă porcii au capacitatea de comunicare referențială. Aceasta denotă capacitatea de a direcționa atenția altui individ către un anumit obiect, la fel cum fac oamenii când arată spre ceva.
„Deși știm despre câini că sunt deosebit de pricepuți în comunicarea cu oamenii, alte animale precum caii, pisicile și chiar cangurii pot comunica referențial cu noi”, a explicat autorul studiului, Paula Pérez Fraga. În mod esențial, toate aceste animale se bazează în mare măsură pe comunicarea vizuală atunci când interacționează cu alți membri ai propriei specii.
Porcii, totuși, nu au prea multă comunicare vizuală, inspirând autorii studiului să se întrebe dacă această specie inteligentă are capacitatea de a indica obiecte de interes. Prin urmare, ei au decis să compare capacitățile de comunicare referențială ale porcilor și câinilor care au fost toți socializați și crescuți ca animale de companie încă de la naștere.
Animalele au fost plasate într-o cameră împreună cu proprietarul lor, cu o recompensă alimentară care a fost închisă într-o cutie, sau atât cu proprietarul lor, cât și cu un răsfăț de neobținut. Știind că omul ar putea deschide cu ușurință cutia și scoate mâncarea, este de așteptat ca un animal de companie comunicativ să încerce să-și îndrepte atenția proprietarului către bunătățile prinse în capcană.
Porcii știu ce vor. Desigur, câinii au afișat o creștere a comunicării referențiale atunci când se aflau atât în prezența stăpânului lor, cât și a hranei, făcându-i semn însoțitorului lor cu două picioare să deschidă cutia. Cu toate acestea, cercetătorii „nu au găsit niciun model comportamental similar care să indice funcția de comunicare referențială la porci”.
După ce experimentatorul a ascuns recompensa, doar câinii au încercat să le arate stăpânilor unde se află”, a spus autorul studiului, Attila Andics. „Porcii, în schimb, au încercat doar să găsească ei înșiși calea de a o lua.”
Cercetătorii sunt de părere că „lipsa comportamentelor comunicative referențiale la porci nu este cauzată de o absență generală a comportamentelor comunicative orientate spre om… [întrucât] porcii și câinii au arătat o cantitate similară de comportamente orientate către om atunci când nu a fost prezentă nicio recompensă, confirmând o disponibilitate comparabilă a celor două specii de a se ocupa în mod spontan de oameni.”
În ciuda acestui fapt, aparenta incapacitate a porcilor de companie de a comunica referențial atunci când încearcă să obțină hrană „indică lipsa lor de pregătire pentru a face acest lucru”. Cu alte cuvinte, în ciuda tuturor pregătirii lor în gospodărie, porcii au un cap de porc pur și simplu pentru a-și cere ajutor proprietarului și mai degrabă ar persista în încercarea de a smulge hrana pentru ei înșiși.
În general, acest lucru „sugerează că domesticirea sau socializarea umană intensă nu sunt suficiente pentru ca o comunicare referențială orientată spre om să apară la mamiferele sociale și că alte caracteristici preexistente ale speciilor, cum ar fi dependența de semnalele sociale vizuale în interacțiunile intraspecifice, pot avea un rol mai determinant. ”
