Laura Hidalgo a fost o actriță recunoscută pe plan internațional, însă, în mod special, în Argentina, unde a făcut carieră, ani de zile.
uțini sunt cei care știu, însă, că actrița nu era nici argentiniancă și nici amerincancă, originile sale fiind moldovenești.
Laura Hidalgo, frumoasa moldoveancă ce a reușit să se facă cunoscută în Argentina
Pesea Faerman s-a născut pe 1 mai 1927 la Chișinău, în Basarabia, și, peste ani, avea să fie cunoscută sub numele de Laura Hidalgo.
Ea a emigrat în Argentina, împreună cu părinții, la o vârstă destul de mică, ca mai apoi, să urmeze Școala de Artă a Societății Ebraice în această țară, unde i-a avut printre colegi pe Hedy Crilla, David Stivel sau Alberto Berco.
Ulterior, după ce a terminat școala, ea a încercat să își găsească de muncă, așadar a luat studiourile de producție la rând, în speranța că cineva o va remarca.
Într-o primă instanță, a primit un rol de figurantă în filmul The Strange Case of the Murdered Woman, producție regizată de Boris H. Hardy.
În 1949, frumoasa actriță aspirantă participa la un concurs de talente organizat de revista Antena și avea norocul să fie selectată de producătorul Armando Bó.
În cele din urmă, acestuia îi venea ideea schimbării numelui de scenă în Laura Hidalgo, folosit pentru prima oară în filmul Su última pelea.
Acest nume va fi folosit de artistă pe toată durata carierei sale.
În cele din urmă, a jucat câteva roluri secundare în Cinco grandes y una chica, El Morocho del Abasto Juan Mondiola și Derecho viejo, dar niciunul dintre aceste filme nu a fost primit prea bine de critici sau de public.
Laura Hildalgo a început, totuși, să aibă noroc odată cu pelicula Orhideea, ale cărui drepturi de producție au fost cumpărate de Argentina Sono Film.
Inițial, rolul principal trebuia să fie jucat de Zully Moreno, o cunoscută și apreciată actriță a vremurilor respective, însă cum aceasta avea deja alte proiecte în plan, Laura Hildago a fost cea care a înlocuit-o, spre marele noroc al celei din urmă.
În acest film au jucat actori argentinieni cunoscuți ca Santiago Gómez Cou, Eduardo Cuitiño sau Felisa Mary, dar marea „dragoste” a publicului a fost chiar basarabeanca știută drept Laura Hildago, ea „furând” automat inimile tuturor.
În aceeași perioadă, moldoveanca a început o relație destul de agitată cu Narciso Ibáñez Menta. Cei doi au încercat, atât cât au putut, să ascundă povestea de ochii presei, fiindu-le teamă ca eventualele detalii să nu le afecteze carierele.
S-au căsătorit în anul 1950, dar au divorțat patru ani mai târziu.
A renunțat la cinematografie pentru familie
Mai apoi, ea a jucat în El túnel, în regia lui León Klimovsky, urmând ca în 1952 să fie distribuită, alături de Narciso Ibáñez Menta, în thrillerul The Beast Must Die, cel din urmă fiind extrem de apreciat de public.
În anul 1952 călătorește în Spania pentru a turna Trenul expres, o producție regizată de León Klimovsky, iar anul următor se „mută” în Mexic pentru Las tres perfectas casadas, în regia lui Roberto Gavaldón
Cel din urmă îi aduce o nominalizare la Premiile Ariel, la categoria „cea mai bună actriță”.
Pe 1 decembrie 1957, și-a refăcut viața și s-a căsătorit cu arhitectul Manuel Rosen. Această căsătorie îi va schimba total viața, motivând-o să se retragă din viața publică și să-și crească cei trei copii în liniște, departe de luminia reflectoarelor.
Așadar, vedeta cinematografiei argentiniene devenea peste noapte, o familistă convinsă.
În paralel, publica volumul de poezii La casa a cuestas.
În cele din urmă, s-a mutat în California, Statele Unite ale Americi, unde a rămas până la moartea sa.
Laura Hidalgo a decedat pe 18 noiembrie 2005, la vârsta de 78 de ani, în urma unui accident vascular cerebral.
