Drama sfâșietoare a actriței care a scris istoria teatrului românesc, dar s-a stins în sărăcie: „A fi actor înseamnă a fi sclav” – Aristizza Romanescu

În secolul al XIX-lea, Aristizza Romanescu era una dintre cele mai cunoscute actrițe, numărând trei decenii de carieră. Cu toate că a adus o mare contribuție scenei teatrului românesc, la penise a ajuns să trăiască din ajutorul oferit de către stat pentru a putea supraviețui. În memoriile sale, faimoasa actriță nota că nu recomandă nimănui să urmeze cariera artistică.

Cunoscuta actriță se năștea în data de 24 decembrie 1854 în Craiova, provenind dintr-o familie de actori, Constantin Demetriad și Paulina Stavrescu, cea din urmă fiind verișoară cu mezzosoprana Elena Teodorini. La doar 18 ani, debuta pe scena teatrului ca mai apoi să ajungă la Teatrul Național din Iași.

Aici îl cunoaște pe Grigore Manolescu, un tânăr născut în Capitală care provenea dintr-o familie înstărită, descendent al familiei Bolintineanu. La 14 ani acesta a fost dat afară din casă de către tatăl său pentru că și-a dorit să își urmeze visul, acela de a deveni actor.

Acesta urmează Conservatorul din București, iar la 16 ani începe să joace teatru alăutir de Matei Millo. Colaborarea dintre cei doi nu întârzie să apară, astfel că în anul 1879 aleg să plece în Paris cu bursă, unde mai apoi devin și parteneri de viață.

Cei doi aleg să se întoarcă în România, ajungând să joace pe scenele Teatrului Național din București, dar și al celui din Iași. Aceștia apar în piese precum Ovidiu de Vasile Alecsandri, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă și Năpasta, opere ale lui I. L. Caragiale, dar și Romeo și Julieta, Othello și Macbeth care aparțin lui lui William Shakespeare.

Cu un talent aparte, Aristizza Romanescu devine profesoară de declamație la Conservatorul din București, fiin cea care a îndrumat mai multe generații de viitori actori precum Maria Ventura, Lucia Sturdza Bulandra și Maria Filotti.

Grigore Manolescu se îmbolnăvește de cancer în anul 1892 și pleacă alături de soția sa în Paris pentru a fi tratat de către un celebru chirurg. Norocul nu a fost de partea lui, astfel că acesta moare la numai o zi după ce a avut loc intervenția chirurgicală, la numai 35 de ani.

Acest lucru a fost o mare lovitură pentru actriță, iar dispariția timpurie a soțului ei a determinat-o să devină din ce în ce mai izolată. Totuși, și-a continuat cariera didactică și ajunge să joace în mai multe piese de teatru, precum și în primul film românesc, „Independența României”.

Distribuția filmului a mai cuprins nume sonore precum Constantin Notarra, Agepsina Macri, Maria Ciucurescu, Sonia Cluceru, Maria Filotti, Elvira Popescu și Ecaterina Zimniceanu. În cei 30 de ani de carieră, Aristizza Romanescu a interpretat 400 de roluri într-un mod aparte.
Cu toate că a avut o carieră impresionantă, actrița iese la pensie cu o indemnizație atât de mică încât ajunge sa trăiască la limita subzistentei. În anul 1904, acesteia i se acordă „din mila statului” un ajutor de 100 de lei. După ce a ieșit la pensie a publicat volumul „Amintiri” în care nota că nu recomandă nimănui o carieră de artist.