Întotdeauna am fost fascinați de gradul de civilizație și dezvoltare al țărilor scandinave. Mirajul nordului s-a născut de pe timpul O.D. si S.S.S. Adică, odiosul dictator și sinistra sa soție. Atunci, îi pândeam pe nordici pe Litoral. Mai ales pe femele. Eram siderați că se înghesuiau la nudism, că nu aveau prejudecăți, spre deosebire de noi care eram pudici așa cum ne preda partidul atât la școală, dar și în presă sau la locul de muncă.
Și atunci cerșeam. Încercam să cumpărăm țigări sau produse cosmetice, deși respectivele numai de bișniță nu aveau chef. Ele dăruiau. Așa erau educate. Uneori….chiar se dăruiau, iar „norocoșii” deveneau legende. Participaseră activ la apropierea, de fapt fuziunea că tot este la modă in politica românească, dintre capitalism și comunism.
După Revoluție, sau ce o fi fost, cei ce au luat drumul Scandinaviei, lăsând ca pentru Turcia să se bată fraierii, au putut cerși liniștiți. Nu se numeau cerșetori, ci refugiați politic. Au fost cocoloșiți, alintați și…trai pe vătrai neneacă.
Cei plecați și-au chemat și rudele. Astfel, valul de refugiați din calea lui Iliescu s-a transformat în comunitate. Nordicii, naivi, încrezatori că românii au un grad de bun simț moștenit în 2000 de ani de istorie fără noroc, le-au deschis larg porțile. Și la supermarket, și la magazinele de cartier, iar ai noștri ca brazii cu mucii pe piept….au ciordit. Probabil, au vrut să recupereze ce ne-au furat romanii, turcii, fanarioții etc. Sau poate tezaurul de la ruși trebuia recuperat din altă parte.
Nordicii aveau prea multe, iar un video, un prăjitor de pâine putea fi ușor ascuns sub fuste sau într-un cărucior. Iar dacă te prindeau, te duceai la pușcărie. Condiții de vis: mâncare pe alese, televizor, sală de sport și tot ce-i trebuie unui român care, vezi Doamne, a îndurat ororile comuniste.
Pentru că românii s-au înmulțit, depășind natalitatea nordică, scandinavii au închis porțile. Erau prea mulți care obțineau cetățenie. Dar nu au pus și lacăt. Restul….îl cam stiți. Odată ajunși în Suedia, Norvegia sau Danemarca….mulți au devenit „oameni” deși pe plaiurile mioritice nu le-a plăcut munca. În Germania, Spania, Italia, unde se muncea cât de cât….era deja sclavagism. Ăia chiar au pus românii la muncă.
La urma urmei, în nomenclatorul de meserii trebuia inclusă și cerșetoria.
Românii cerșesc. Indiferent dacă muncesc sau nu. Acest faliment personal a fost exploatat și de bănci, și de supermarketurile care oferă tigăi gratis, și online unde primești cadou dacă achiziționezi un produs. Românii acceptă orice este moca.
Românii cerșesc să li se asfalteze drumul. Cerșesc canalizare și apă, cerșesc autostrăzi, măsuri fiscale, mai puține taxe și impozite ….. cerșesc. Deși totul se face din banii lor!
În România, conform iluziilor electorale doar cei din politică muncesc.
În acest context…..mila altora, de dincolo de granițe, devine unica soluție. Ni se explică faptul că vin fonduri europene și că suntem iubiți maxim de bătrânul continent. Nimeni nu se gândește că Europa vrea dezvoltarea României pentru un ideal: stoparea migrației.
Nu cred că între doamna din Suedia și cerșetorul român s-a infiripat vreo dragoste abisală. Pur si simplu femeii i-a fost milă!
Uite au trecut vreo cinci ani, iar despre acest cuplu inedit nu se mai aude nimic. Al nostru a fost asimilat de un mod de viață, unde munca este primordială. Nu au divorțat, iar asta denotă că românii se pot obișnui, din nou, cu munca, atât timp cât beneficiile sociale există, iar munca este răsplătită la adevărata valoare.
În România, munca politicienilor este răsplătită exagerat, iar a oamenilor este subapreciată.
Ok. România a scăpat de un cerșetor. Dar noi, ceilalți, vreo 19 milioane, noi cui rămânem? Promitem, că indiferent de sex, vârstă, religie sau orientări sexuale ne vom îndrăgosti subit.
De Anul Nou, fii mai bun poporule suedez!
– Viorel Negru
