O scurtă istorie a televizorului: cum funcționează, cum a evoluat de-a lungul anilor

Oamenii de știință au început să experimenteze cu ceea ce avea să fie conceptul de televiziune în urmă cu mai bine de un secol. Dar aveau să treacă decenii până când Radio Corporation of America a adus-o publicului la Târgul Mondial din 1939.

A trecut mai mult timp înainte ca televizoarele să fie în magazine – și chiar și atunci, a durat ceva timp până când majoritatea oamenilor au avut unul. În 1950, mai puțin de 10% dintre americani dețineau un televizor. Până în 1959, acest număr a crescut la 85%.

În plus, primele programe TV erau în alb și negru; culoarea nu a fost utilizată pe scară largă până la mijlocul anilor 1960.

Nici telespectatorii nu au avut prea multe de ales. În loc de sute de canale din care să alegi, majoritatea orașelor au oferit doar trei sau patru.

Cu toate acestea, indiferent dacă este un televizor vechi cu un ecran de 5 inch sau unul dintre televizoarele inteligente de astăzi, care practic acoperă peretele, setul tău are încă trei funcții principale:

• să primească date audio și video;
• să folosească acele date pentru a prezenta spectatorului sunet și o imagine;
• și pentru a oferi spectatorului o modalitate de a seta canalul și volumul.

Unde radio, turnuri de transmisie și antene

Televizoarele timpurii au funcționat cu utilizarea „semnalelor analogice” – în esență unde radio care conțineau atât imaginea, cât și sunetul unui program de televiziune.

Mai simplu spus, iată cum a funcționat: folosind un turn de transmisie uriaș, postul local de televiziune a trimis în mod repetat acele unde radio prin aer în timpul zilei de difuzare. Antenele de pe acoperișurile clădirilor și caselor din comunitate au interceptat acele unde și, printr-un cablu, au transportat semnalul către televizoarele din interior.

Acolo, televizorul a decriptat semnalul și l-a transformat într-o imagine cu sunet. Ceea ce ai văzut și auzit nu a fost la fel de clar ca televizoarele de astăzi, dar a fost bun.

Până în 2009, posturile TV au înlocuit semnalele analogice cu semnale TV digitale, care este standardul utilizat astăzi. HDTV, sau televizorul de înaltă definiție, are o calitate uimitoare a imaginii în comparație cu televizoarele anterioare. Semnalele digitale sunt încă transmise folosind unde radio, dar imaginea TV este codificată în binar – adică o serie de 0 și 1.

Imaginile sunt create de unități de bază numite pixeli. Ecranul televizorului are zeci de mii de pixeli și fiecare are un „indice de culoare” și o „intensitate”. Practic, trei culori – roșu, albastru și verde – formează alte culori în diferite combinații, iar imaginea este creată în cele din urmă din toți pixelii. La fel ca amestecarea vopselei pentru a face orice culoare dorești, varierea cantității și intensității fiecărui pixel de culoare creează imaginea dorită.

Grupurile de biți sunt formate în unități mai mari numite octeți. Ele sunt legătura de comunicare între conținutul pe care îl vizionezi și televizorul tău. Un modem împachetează și dezambalează aceste informații; în esență, fiecare televizor sau telefon mobil se bazează pe un modem.

Informațiile împachetate pot fi transmise prin aer sau trimise prin fibră sau cablu, unde vin în televizorul tău printr-o cutie de cablu. Streaming TV, un serviciu care a devenit foarte popular, preia date dintr-o rețea de calculatoare.

Sfârșitul anilor 1920 și 1930

Televizorul Baird a devenit primul televizor vândut comercial în 1929. Acest televizor timpuriu era de dimensiuni reduse, folosind lumina reflectată pentru a crea o imagine cu rezoluție scăzută de mărimea unui timbru poștal. De atunci, invenția televizorului electric a oferit o rezoluție mai mare și a fost mai ușor de produs în masă, făcând televizoarele mecanice ale lui Baird învechite.

Apoi, la mijlocul anilor 1930, Marconi 702 a intrat în vânzare. Un televizor cu capac de oglindă doar pentru viziune, Marconi 702 a folosit deviație magnetică și focalizare electrostatică. Când a fost pornită, imaginea de pe ecranul orizontal de 12 inchi a fost reflectată pe – și vizualizată prin – oglinda de pe capacul carcasei. La acea vreme, era un articol de lux pe care doar cei bogați și-l puteau permite, deoarece se vindea cu amănuntul pentru aproximativ jumătate din salariul mediu anual la acea vreme.

În 1938, His Master’s Voice (sau HMV) a combinat atât receptorul radio, cât și televizorul într-un singur produs convenabil.

Anii 1940

Popularitatea televizoarelor a crescut în anii 1940. Din cauza scăderii prețurilor, americanii cumpărau 100.000 de televizoare pe săptămână în 1949. În această perioadă, posturile de emisie au început să producă emisiuni TV pe baza serialelor lor radio. Și până la sfârșitul deceniului, patru rețele de televiziune — NBC, ABC, CBS și acum defunctul DuMont — difuzau șapte zile pe săptămână, stabilind ceea ce știm ca program de televiziune în orele de maximă audiență.

Anii 1950

În 1950, prima telecomandă a televizorului a fost introdusă consumatorilor, iar odată cu dezvoltarea mai multor emisiuni TV și inovații tehnologice, televizoarele au devenit din ce în ce mai populare de-a lungul anilor 1950. În plus, anul 1953 a fost difuzat primul sistem de televiziune color.

Anii 1960

Companiile au continuat să inventeze noi tehnologii, cum ar fi comutatorul electronic cu telecomandă pentru televizorul RCA Victor în 1960. Acest deceniu  a adus modele unice pentru televizoarele în sine, inclusiv versiuni care au fost integrate în centrele de divertisment de acasă.

Televiziunea anilor 1960 afișează o scenă de cowboy pe ecran în timp ce un băiat îmbrăcat ca un cowboy se uită la ceasuri.

Anii 1970

Odată cu creșterea televiziunii color, scăderea prețurilor la televizoarele alb-negru a însemnat că gospodăriile își puteau permite mai mult de un set în anii 1970. În 1976, a fost lansat Sinclair Microvision, oferind consumatorilor televiziune portabilă pentru prima dată.

Anii 1980 și 1990

Nemaifiind un produs fierbinte în acest moment, televizoarele au devenit un element de bază în majoritatea spațiilor de divertisment ale caselor în anii 1980 și ’90. La începutul anului 1993, 98% dintre gospodăriile americane dețineau cel puțin un televizor, iar 64% dețineau două sau mai multe.

Anii 2000

Înaltă definiție înlocuiește definiția standard. În 2005, televizoarele cu ecran plat și HDTV au fost introduse pentru prima dată, deși erau în mare parte o cheltuială pe care majoritatea oamenilor nu și-au putut permite. Acestea fiind spuse, în anul următor, au devenit mai accesibile și au început rapid să înlocuiască televizoarele de altădată.

Și din 2007 până la sfârșitul deceniului, televizoarele inteligente au oferit o combinație atât de media tradițională, cât și o varietate tot mai mare de servicii de streaming.

Anii 2010 și 2020

Primul televizor 3D a fost introdus în 2010, stimulat de succesele populare 3D ale vremii, cum ar fi Avatarul lui James Cameron. Serviciile de streaming și versiunile lor mobile au schimbat modul în care oamenii interacționează cu ecranele în anii 2010. Cu alte cuvinte, o persoană nu mai are nevoie de un televizor acum pentru a se uita și a se bucura de televizor.

Până acum, probabil ai auzit de televizoare 4K și, în acest moment, ți-ai dat seama că nu sunt tocmai un moft. Lansate pentru prima dată de LG în 2012, televizoarele 4K Ultra HD au detronat televizoarele „Full HD” 1080p de ceva timp. Mai mult, dacă 4K HD Blu Ray și conținutul de streaming 4K HD sunt vreo indicație, programarea 4K este aici pentru a rămâne.