Tradiția la români: Mărțișorul – simbol străvechi al renașterii naturii

În fiecare an, pe 1 Martie oferim în dar celor dragi mărțișoare. Oare cunoaștem cât de vechi și de reprezentativ pentru identitatea noastră națională este acest obicei?

Acest obiect mic, prins cu șnur din mătase împletind culorile alb și roșu simbolizează prospețimea, revigorarea naturii și sosirea primăverii. Meșteșugul confecționării mărțișoarelor apare în tradiția noastră din cele mai vechi timpuri. De asemenea, îl găsim în cultura bulgarilor, a albanezilor și macedonienilor. Etnologii susțin că simbolul aparține de fapt popoarelor daco-tracice, însă prezintă și influențe romane.

În vremuri îndepărtate, romanii și geto-dacii sărbătoreau Anul Nou la 1 Martie. Tot atunci, își confecționau și își dăruiau mărțișoare, pe care le alăturau urărilor de bine, sănătate, bucurii și dragoste.

Unele dintre cele mai vechi dovezi arheologice descoperite în România la Schela Cladovei (județul Mehedinți) arată că mărțișorul datează de cel puțin 8000 de ani. Cercetările arheologice au dus la descoperirea în zonă a unor obiecte mici formate din pietricele albe și roșii care se presupune că erau purtate la gât.

Ulterior, cu dezvoltarea societății, mărțișoarele au fost legate cu șnur alb și roșu semnificând iubire, puritate, energie, și pace. O altă teorie spune că semnificaţia comună a albului este puterea masculină, longevitatea, în timp ce roşul reprezintă spiritul feminin, fertilitatea.

Legenda Mărțișorului

Una dintre cele mai populare este legenda „Voinicul care a eliberat Soarele”.

Se spune că Soarele a luat chipul unui băiat tânăr și frumos și a coborât într-un sat la horă. Acesta însă a fost răpit de un zmeu și închis într-o închisoare.

Întreaga lume s-a întristat: păsările nu mai cântau, izvoarele s-au oprit din curgere, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu avea curajul să îl înfrunte pe zmeu. Într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele.

Se spune că drumul tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Într-un sfârșit, acesta a ajuns la castelul zmeului și au început lupta. S-au luptat ei zile în șir, până când zmeul a fost înfrânt.

Slăbit de puteri și rănit, tânărul voinic eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind din nou lumea. Drept urmare, natura a reînviat și oamenii s-au bucurat.

Tânărul voinic însă nu ajunse să vadă primăvara. Fiind rănit, sângele lui roșu se scurse pe zăpada albă. Când zăpada se topi, răsăriră din pământ flori albe: ghioceii, vestitorii primăverii.

De atunci, oamenii împletesc două fire: unul alb și unul roșu și le oferă celor apropiați. Acest mic obiect cu valoare culturală și artistică, numit mărțișor, se oferă în dar persoanelor dragi în data de 1 martie, ca să le aducă noroc și sănătate. Mărțișorul se poartă în piept sau agățat de încheietura mâinii.

Ce spune tradiția fiecărei zone despre purtarea mărțișorului

Obiceiul purtării mărțișorului diferă în funcție de zonele etnofolclorice ale României. De exemplu, în Dobrogea, mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor. Apoi sunt aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.

În unele zone din Ardeal. mărţişoarele sunt oferite de către fete băieților în ziua de 1 Martie. Ulterior erau agăţate la uşi, ferestre, sau chiar coarnele animalelor domestice, porivit credinţei că astfel sunt alungate duhurile rele.

O altă tradiție tot din Ardeal, din zonele în care femeile sunt cele care primesc mărțișorul, spune că fiecare femeie trebuie să poarte mărţişorul câteva zile. În trecut, femeile purtau timp de 12 zile o monedă de argint sau de aur legată la gât, cu şnurul alb-roşu. Apoi, moneda era legată de un par, până înfloreau pomii. Uneori, fetele legau şnurul de un trandafir. Cu moneda cumpărau brânză. Tradiţia spunea că astfel fetele își mențineau fața frumoasă tot anul. Mai mult, în prima zi de Martie, ardelenii își spală obrajii cu apă de ploaie căzută pe 1 martie, pentru a fi mai frumoşi şi mai sănătoşi.

În Moldova, fetele sunt cele care oferă mărţişoare băieţilor, De abia în 8 Martie, băieţii le dau lor mărţişoare.

În Muntenia, mărţişorul se poartă până pe 9 martie, apoi de agaţă de o floare sau un pom fructifer. El mai poate fi pus sub o piatră în curtea casei, iar dacă sub ea se dună furnici, după o săptămână, atunci fata care a pus acolo mărţişorul va avea spor în muncă şi va fi apreciată pentru hărnicia ei.

În alte zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl atârnau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomul dădea roade, însemna că şi copilul urma să aibă o viaţă prosperă.

Carmen IANCU