Vasile a lu’ România- un editorial de Viorel Negru

Demisia ministrului Apărării, Vasile Dâncu, are conotațiile unui frustrat, enervat pe faptul că nu-i sunt recunoscute meritele. Motivația că nu se înțelege cu președintele este desuetă, pentru că la urma urmei nimeni nu înțelege ce muncește Iohannis, dar ne împiedicăm de el.

Dâncu are faimă, este consultant cu firmă de profil, iar funcția de ministru al Apărării i s-a potrivit…căpușă. Da căpușă, de-aia de fițe, care suge sânge direct din carotidă și provoacă deșert cerebral.

Suntem în NATO, avem niște obligații, ceea ce implică diplomație și bun simț. Dâncu a crezut că poate da lecții de strategie, imaginându-se singur pe tarlaua conflagratiei din Ucraina.
Mai pe șleau, Dâncu a dovedit că este un talger cu două fețe, invocând pacea precum Floricica Dansatoarea și uitând că în războiul din vecini agresorul este Rusia. A pus, fără să-si dea seama, țara într-o poziție incomodă, fapt recunoscut și de PSD prin vocea lui Ciolacu. A făcut partidul de cacao, iar demisia reprezintă un substitut al hârtiei igienice. Parfumul a rămas însă.

Și-a dat demisia. Buun. Cei din NATO se gândesc, probabil, că în România, cu un război la graniță, noi ne jucăm de-a ministrul Apărăŕii. Stabilitatea este pentru fraieri, orgoliul contează, iar Dâncu, cu toate bibliotecile asternute preș, ne-a arătat că intră încălțat și în sala de operație cu cizme de gumă folosite la ferma de suine.

Bucuroși le-om duce toate, dar nefericirea are un nume: Ambasada Rusiei. Aceasta regretă demisia lui Dâncu. Public. Ca un scuipat pe obrazul țării!
Acum ați înțeles cine a fost Dâncu, ministrul Apărării din România?