Vizita care i-ar fi pecetluit soarta lui Ceaușescu. Ce părere și-a făcut Gorbaciov despre România și de ce nu-l suporta pe dictator

Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov au avut o relație încordată, marcată de refuzul dictatorului român de a-și reforma țara. Una dintre întâlnirile dintre cei doi l-au convins pe liderul sovietic că Ceaușescu era un „dinozaur stalinist”. Unii spun că ar fi pus umărul la înlăturarea sa.

Nicolae Ceaușescu a fost singurul lider comunist din Europa care s-a opus reformelor, dorindu-și să rămână un dictator după model stalinist. Era considerat, de altfel, o relicvă a comunismului sălbatic, într-o epocă în care vântul schimbării străbătea bătrânul continent. În anii ’80, România era Coreea de Nord a Europei, în condițiile în care perestroika și glasnost, conceptele promovate de Mihail Gorbaciov, liderul URSS, răspândeau în blocul comunist „socialismul cu față umană”, total diferit de ceea ce se întâmplase în anii ’50-’60. Gorbaciov a avut meritul de a relaxa Războiul Rece și comunismul, făcând trecerea către căderea regimurilor dictatoriale, la începutul anilor ’90. Ceaușescu s-a opus însă total acestor politici de relaxare promovate de Gorbaciov și a pornit propriul „război rece” cu liderul de la Kremlin. Unul dintre cele mai elocvente episoade ale relației dintre Gorbaciov-Ceaușescu a fost vizita liderului sovietic, în anul 1987, la București. Sunt ipoteze care arată că acea vizită l-a convins pe Gorbaciov că nu are ce să discute cu Ceaușescu, mai ales despre reformă. În plus, zvonurile unele voci spun că după aceea vizită Gorbaciov i-ar fi hotărât soarta dictatorului român.

Ceaușescu și perestroika. „Ăsta la revoluție era în pantaloni scurți”

Mihail Gorbaciov a fost liderul sovietic care a pus capăt Războiului Rece, dar și omul care a făcut pașii decisivi către căderea lagărului comunist în Europa. A fost primul lider al Partidului Comunist din Rusia născut după instaurarea Revoluției Bolșevice. Avea origini modeste. dar a fost un elev foarte silitor, bun la istorie și matematică. În 1979, Gorbaciov ajunge în Politurbo și devine protejatul lui Iuri Andropov, șeful KGB. Aici a început practic ascensiunea lui Gorbaciov. În martie 1985, după moartea lui Constantin Cerneko, Mihail Gorbaciov este ales, la 54 de ani, secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Adică lider al URSS. Gorbaciov era din alt aluat. Un individ inteligent, bine pregătit intelectual și cu o deschidere deosebită.

Datorită pozițiilor superioare pe care le deținuse în cadrul partidului, Gorbaciov a călătorit mult în Occident. A vizitat Germania Federală, Canada, dar și Marea Britanie, întâlnindu-se cu prim-ministrul Margaret Thatcher. Din aceste călătorii, Gorbaciov a înțeles decalajul mare dintre lumea comunistă și cea occidentală. Tot atunci a realizat că lucrurile nu mai pot continua la fel ca în epoca lui Stalin, Hrușciov sau Brejnev. Gorbaciov a încercat să reformeze atât partidul comunist din Rusia, dar și întregul bloc comunist european prin perestroika, ceea ce înseamnă „reconstrucție”, și glasnost, adică „transparență”. Dorea să promoveze „socialismul cu față umană”, un melanj între ideile și conceptele socialiste și cele capitaliste. În primul rând, Gorbaciov a ținut să încheie Războiul Rece și să reconsidere relația cu Statele Unite. A militat pentru o deschidere mai mare față de Occidentul capitalist și a avut o preocupare către eficientizarea economiei comuniste, dar și către tehnologizare. Gorbaciov și-a dat seama că blocul comunist era înapoiat din punct de vedere tehnologic față de Occident și că liderii socialiști trăiau o adevărată utopie. Momentul cheie al schimbării, așa cum a mărturisit Gorbaciov în memoriile sale, a fost catastrofa de la Cernobîl.

Acel eveniment i-a demonstrat liderului sovietic nocivitatea decalajului tehnologic, a secretomaniei comuniste, dar și a lipsei de luciditate a regimului privind probleme reale. Astfel, la Congresul PCUS din 1986, Gorbaciov a criticat epoca Brejnev și a vorbit despre necesitatea introducerii reformelor. Prin intermediul lor, mici întreprinzători ar fi fost încurajați să privatizeze anumite servicii, conducerea antreprizelor industriale liberalizate în scopul eficienței, a dat o mai mare libertate a presei și artei. În general, liderii comuniștii nu l-au contrazis pe Gorbaciov, care a concluzionat trist că „trăim din împrumuturi”. Singurul care s-a opus total reformei a fost Ceaușescu.

Era un dictator de modă veche care nici nu dorea să audă de reformă. A luat cuvântul și s-a lăudat cu performanțele comunismului românesc. I-a convins pe toți că este rupt de realitate. Între Ceaușescu și Gorbaciov s-a dezvoltat o relație tensionată. Gorbaciov îl privea pe Ceaușescu ca pe „ultimul dinozaur stalinist”, obtuz și rupt de realitate. De cealaltă partea, Ceaușescu îl considera pe Gorbaciov un pervertit, un om care vrea să distrugă construcția socialistă. „Ăsta la revoluție era în pantaloni scurți”, spunea Ceaușescu despre Gorbaciov apropiaților, în repetate rânduri. Evident, se referea la revoluția bolșevică, dar și la ”revoluția comunistă europeană”, adică acapararea Europei estice de către Stalin. Ceaușescu și Gorbaciov s-au întâlnit de cinci ori în perioada 1986-1989. În ciuda aparențelor, toate întâlnirile au fost marcate de „săgeți” și discuții contradictorii.

Vizita care l-a convins pe Gorbaciov de realitatea regimului Ceaușescu

Momentul care l-ar fi convins definitiv pe Mihail Gorbaciov că nu avea cum să se înțeleagă cu Ceaușescu, dar și de realitatea dură a României comuniste a fost vizita din mai 1987, de la București, marcată de neînțelegeri și remarci răutăcioase. Ceaușescu a pregătit întreg simulacrul încercând să-l convingă pe Gorbaciov că vizitează o țară prosperă cu oameni fericiți. A umplut galantarele cu multă carne și a trimis securiști deghizați în cetățeni simpli. „Spre supărarea Tovarășului,  oaspetele nu și-a lăudat gazda pentru succese. În schimb, a prezentat modelul perestroika. Ca la el „acasă”, liderul sovietic a făcut baie de mulțime, a strâns mâini și a întrebat cetățenii: „Ce probleme aveți? Să nu-mi spuneți că nu există, că nu vă cred”. Nu s-a găsit însă nimeni să-i răspundă. Strângea mâinile securiștilor mobilizați în civil”, precizează Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa”.

Gorbaciov l-a scos din minți pe Ceaușescu, criticându-l pe față. În plus, liderul sovietic făcea ce voia, nu respecta planul vizitei tocmai pentru a-l prinde pe Ceaușescu cu minciuna. „La uzinele 23 August, Gorbaciov a cerut să vadă turnătoria, apoi cantina….Au purtat și o discuție mai aprinsă despre democrația prin COM cu care se lăuda gazda. Cine alege consiliile acestea? Iar dacă le convocați, când și pentru ce vreți, unde-i democrația!? – s-a „mirat” Gorbaciov. Ceaușescu s-a burzuluit. Cartea de onoare a uzinei a rămas nesemnată, iar cadourile simbolice neînmânate”, preciza Lavinia Betea în aceeași lucrare. Gorbaciov a vrut, brusc, să vitizeze Insistitutul Politehnic. Mobilizarea s-a făcut pe repede înainte. Securiștii îmbrăcați în oameni ai poporului erau plimbați, în viteză, cu autocarele. În Piața din Berceni, Gorbaciov i-a făcut iarăși figura lui Ceaușescu și s-a abătut de la traseu pentru a vorbi pe șleau cu vânzătorii.

În buluceala creată s-au prăbușit tarabele. Un fiasco total. Tensiunile acumulate peste zi au izbucnit la dineul organizat la reședința familia Ceaușescu din cartierul Primăverii. Au participat Gorbaciov cu Raisa, soția lui, și cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu. Pe nepusă masă, pentru a se răzbuna pe atitudinea lui Gorbaciov din timpul vizitei, Ceaușescu i-a spus liderului sovietic că dacă ar fi secretar general al PCUS s-ar preocupa mai mult de bunăstarea oamenilor din URSS.