Listeners:
Top listeners:
radio SOMEȘ radio SOMEȘ - tradiție și folclor
Calator prin Ardeal Comuna Luna jud Cluj
Calator prin Ardeal Orasul Viseu de Sus jud. Maramures
Calator prin Ardeal Targu Lapus judetul Maramures
Calator prin Ardeal Comuna Suatu judetul Cluj
Calator prin Ardeal Comuna Sisesti jud. Maramures
Calator prin Ardeal Comuna Moftin jud. Satu Mare
Calator prin Ardeal - Comuna Mediesu Aurit jud Satu Mare
Calator prin Ardeal - COLUMNA 27 - Regulamentul Organic Revolutia de la 1848 si Avram Iancu
Calator prin Ardeal - COLUMNA 26 - Principatele dupa Tudor Vladimirescu si modernizarea lor
Calator prin Ardeal - COLUMNA 25 - Tudor Vladimirescu
Calator prin Ardeal - COLUMNA 24 - Epoca Fanariota 2 Bucovina
Calator prin Ardeal - COLUMNA 23 - Epoca Fanariota 1
Calator prin Ardeal - Comuna Aghiresu judetul Cluj
Calator prin Ardeal - Comuna Doba judetul Satu Mare
Calator prin Ardeal - COLUMNA 22 - Moldova 4 - Dimitrie Cantemir
Calator prin Ardeal - COLUMNA 21 - Tara Romaneasca 4 - Ultimii Domni pamanteni si Constantin Brancoveanu
Calator prin Ardeal - COLUMNA 20 - Influentele culturale in Tarile Romane
Calator prin Ardeal - COLUMNA 19 - Tarile Romane in sec. 17-18
Calator prin Ardeal - COLUMNA 18 - Transilvania 3 - dupa Mihai Viteazul si Scoala Ardeleana
Calator prin Ardeal - COLUMNA 17 - Tarile Romane si Mihai Viteazul
Calator prin Ardeal COLUMNA 16 - Transilvania 2 Situatia in sec 16 pana la Mihai Viteazul
Calator prin Ardeal - COLUMNA 15 - Tara Romaneasca 3 - Neagoe Basarab si Petru Cercel
Calator prin Ardeal - COLUMNA 14 - Matei Corvin si Vlad Tepes
Calator prin Ardeal - COLUMNA 13 - Moldova 3, Moldova dupa Stefan cel Mare si Petru Rares
Calator prin Ardeal - COLUMNA 12 - Moldova 2, Alexandru Cel Bun si Stefan Cel Mare
Calator prin Ardeal - COLUMNA 11 - Tara Romaneasca 2 si Mircea Cel Batran
Calator prin Ardeal - COLUMNA 10 - Clasele inferioare, armata si orasele
Calator prin Ardeal - COLUMNA 9 - Epoca feudala si venirea turcilor
Calator prin Ardeal - satul Odoreu - judetul Satu Mare
Calator prin Ardeal - Manastirea Oasa - judetul Alba
today17/03/2025
Nicolae Ceaușescu a fost singurul lider comunist din Europa care s-a opus reformelor, dorindu-și să rămână un dictator după model stalinist. Era considerat, de altfel, o relicvă a comunismului sălbatic, într-o epocă în care vântul schimbării străbătea bătrânul continent. În anii ’80, România era Coreea de Nord a Europei, în condițiile în care perestroika și glasnost, conceptele promovate de Mihail Gorbaciov, liderul URSS, răspândeau în blocul comunist „socialismul cu față umană”, total diferit de ceea ce se întâmplase în anii ’50-’60. Gorbaciov a avut meritul de a relaxa Războiul Rece și comunismul, făcând trecerea către căderea regimurilor dictatoriale, la începutul anilor ’90. Ceaușescu s-a opus însă total acestor politici de relaxare promovate de Gorbaciov și a pornit propriul „război rece” cu liderul de la Kremlin. Unul dintre cele mai elocvente episoade ale relației dintre Gorbaciov-Ceaușescu a fost vizita liderului sovietic, în anul 1987, la București. Sunt ipoteze care arată că acea vizită l-a convins pe Gorbaciov că nu are ce să discute cu Ceaușescu, mai ales despre reformă. În plus, zvonurile unele voci spun că după aceea vizită Gorbaciov i-ar fi hotărât soarta dictatorului român.
Mihail Gorbaciov a fost liderul sovietic care a pus capăt Războiului Rece, dar și omul care a făcut pașii decisivi către căderea lagărului comunist în Europa. A fost primul lider al Partidului Comunist din Rusia născut după instaurarea Revoluției Bolșevice. Avea origini modeste. dar a fost un elev foarte silitor, bun la istorie și matematică. În 1979, Gorbaciov ajunge în Politurbo și devine protejatul lui Iuri Andropov, șeful KGB. Aici a început practic ascensiunea lui Gorbaciov. În martie 1985, după moartea lui Constantin Cerneko, Mihail Gorbaciov este ales, la 54 de ani, secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Adică lider al URSS. Gorbaciov era din alt aluat. Un individ inteligent, bine pregătit intelectual și cu o deschidere deosebită.
Datorită pozițiilor superioare pe care le deținuse în cadrul partidului, Gorbaciov a călătorit mult în Occident. A vizitat Germania Federală, Canada, dar și Marea Britanie, întâlnindu-se cu prim-ministrul Margaret Thatcher. Din aceste călătorii, Gorbaciov a înțeles decalajul mare dintre lumea comunistă și cea occidentală. Tot atunci a realizat că lucrurile nu mai pot continua la fel ca în epoca lui Stalin, Hrușciov sau Brejnev. Gorbaciov a încercat să reformeze atât partidul comunist din Rusia, dar și întregul bloc comunist european prin perestroika, ceea ce înseamnă „reconstrucție”, și glasnost, adică „transparență”. Dorea să promoveze „socialismul cu față umană”, un melanj între ideile și conceptele socialiste și cele capitaliste. În primul rând, Gorbaciov a ținut să încheie Războiul Rece și să reconsidere relația cu Statele Unite. A militat pentru o deschidere mai mare față de Occidentul capitalist și a avut o preocupare către eficientizarea economiei comuniste, dar și către tehnologizare. Gorbaciov și-a dat seama că blocul comunist era înapoiat din punct de vedere tehnologic față de Occident și că liderii socialiști trăiau o adevărată utopie. Momentul cheie al schimbării, așa cum a mărturisit Gorbaciov în memoriile sale, a fost catastrofa de la Cernobîl.
Acel eveniment i-a demonstrat liderului sovietic nocivitatea decalajului tehnologic, a secretomaniei comuniste, dar și a lipsei de luciditate a regimului privind probleme reale. Astfel, la Congresul PCUS din 1986, Gorbaciov a criticat epoca Brejnev și a vorbit despre necesitatea introducerii reformelor. Prin intermediul lor, mici întreprinzători ar fi fost încurajați să privatizeze anumite servicii, conducerea antreprizelor industriale liberalizate în scopul eficienței, a dat o mai mare libertate a presei și artei. În general, liderii comuniștii nu l-au contrazis pe Gorbaciov, care a concluzionat trist că „trăim din împrumuturi”. Singurul care s-a opus total reformei a fost Ceaușescu.
Era un dictator de modă veche care nici nu dorea să audă de reformă. A luat cuvântul și s-a lăudat cu performanțele comunismului românesc. I-a convins pe toți că este rupt de realitate. Între Ceaușescu și Gorbaciov s-a dezvoltat o relație tensionată. Gorbaciov îl privea pe Ceaușescu ca pe „ultimul dinozaur stalinist”, obtuz și rupt de realitate. De cealaltă partea, Ceaușescu îl considera pe Gorbaciov un pervertit, un om care vrea să distrugă construcția socialistă. „Ăsta la revoluție era în pantaloni scurți”, spunea Ceaușescu despre Gorbaciov apropiaților, în repetate rânduri. Evident, se referea la revoluția bolșevică, dar și la ”revoluția comunistă europeană”, adică acapararea Europei estice de către Stalin. Ceaușescu și Gorbaciov s-au întâlnit de cinci ori în perioada 1986-1989. În ciuda aparențelor, toate întâlnirile au fost marcate de „săgeți” și discuții contradictorii.
Momentul care l-ar fi convins definitiv pe Mihail Gorbaciov că nu avea cum să se înțeleagă cu Ceaușescu, dar și de realitatea dură a României comuniste a fost vizita din mai 1987, de la București, marcată de neînțelegeri și remarci răutăcioase. Ceaușescu a pregătit întreg simulacrul încercând să-l convingă pe Gorbaciov că vizitează o țară prosperă cu oameni fericiți. A umplut galantarele cu multă carne și a trimis securiști deghizați în cetățeni simpli. „Spre supărarea Tovarășului, oaspetele nu și-a lăudat gazda pentru succese. În schimb, a prezentat modelul perestroika. Ca la el „acasă”, liderul sovietic a făcut baie de mulțime, a strâns mâini și a întrebat cetățenii: „Ce probleme aveți? Să nu-mi spuneți că nu există, că nu vă cred”. Nu s-a găsit însă nimeni să-i răspundă. Strângea mâinile securiștilor mobilizați în civil”, precizează Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa”.
Gorbaciov l-a scos din minți pe Ceaușescu, criticându-l pe față. În plus, liderul sovietic făcea ce voia, nu respecta planul vizitei tocmai pentru a-l prinde pe Ceaușescu cu minciuna. „La uzinele 23 August, Gorbaciov a cerut să vadă turnătoria, apoi cantina….Au purtat și o discuție mai aprinsă despre democrația prin COM cu care se lăuda gazda. Cine alege consiliile acestea? Iar dacă le convocați, când și pentru ce vreți, unde-i democrația!? – s-a „mirat” Gorbaciov. Ceaușescu s-a burzuluit. Cartea de onoare a uzinei a rămas nesemnată, iar cadourile simbolice neînmânate”, preciza Lavinia Betea în aceeași lucrare. Gorbaciov a vrut, brusc, să vitizeze Insistitutul Politehnic. Mobilizarea s-a făcut pe repede înainte. Securiștii îmbrăcați în oameni ai poporului erau plimbați, în viteză, cu autocarele. În Piața din Berceni, Gorbaciov i-a făcut iarăși figura lui Ceaușescu și s-a abătut de la traseu pentru a vorbi pe șleau cu vânzătorii.
În buluceala creată s-au prăbușit tarabele. Un fiasco total. Tensiunile acumulate peste zi au izbucnit la dineul organizat la reședința familia Ceaușescu din cartierul Primăverii. Au participat Gorbaciov cu Raisa, soția lui, și cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu. Pe nepusă masă, pentru a se răzbuna pe atitudinea lui Gorbaciov din timpul vizitei, Ceaușescu i-a spus liderului sovietic că dacă ar fi secretar general al PCUS s-ar preocupa mai mult de bunăstarea oamenilor din URSS.
Au urmat schimburi de replici și, se spune, o ceartă între Elena Ceaușescu și Raisa Gorbaciov. Cel puțin asta spunea translatorul român. De cealaltă parte, translatorul rus a precizat că dineul s-a terminat dezastruos. „Iar la final, oaspeții au declarat gazdelor că România este menținută în stare de teamă și izolare, bunăstarea și umanismul fiind minciuni”, se arată în „Ceaușescu și epoca sa”. Ajuns în Rusia, Gorbaciov a mărturisit că Ceaușescu era un „fuhrer român”.
Există unele teorii care indică faptul că atitudinea lui Ceaușescu, rezistența la reformă și regimul dictatorial tot mai apăsător prezent în România l-ar fi convins pe Gorbaciov să facă tot ce-i stătea în putință pentru a curma regimul de la București. Relevante erau constatările lui Gorbaciov. „Nicolae va sfârși prost”, le-a spus Gorbaciov oamenilor săi după vizita din 1987. În plus, la ultima întrevedere dintre cei doi, din 1989, liderul rus a făcut o remarcă considerată ciudată. Mai precis, după ce Nicolae Ceaușescu insista pentru programarea unei întâlniri pe chestiuni economice în ianuarie 1990, Gorbaciov i-ar fi replicat „Să mai trăim noi până atunci, tovarășe Ceaușescu”.
De bănuit au dat și rapoartele Securității privind prezența unui număr uriaș de „turiști” ruși intrați în țară în lunile noiembrie și decembrie, chiar înainte de Revoluție, și care s-au retras abia în 1990. „Intrările ilegale în țară s-au făcut mai numeroase decât „fuga” peste graniță. Securitatea din Timișoara informase superiorii, cu vreo două săptămânii mai înainte, și că „turiști basarabeni” au împânzit zona sub acoperire de bișnițari. În acea lună, între intrările și ieșirile turiștilor sovietici, rezulta o diferență de circa 25.000 de persoane, multe retrase abia în toamna lui 1990”, preciza Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa”.
Written by: Ogâgău Gabriel
Emisiune de promovare a valorilor tradiționale.
closeCopyright radio SOMES 2024