Încă din cele mai vechi timpuri, animalele s-au „aciuat” pe lângă om, prima dată de nevoie, ca mai apoi această nevoie să se transforme în voie.
Oamenii, văzând oportunitatea, le-au domesticit pe unele dintre ele, adesea profitând de beneficiile pe care le-au putut obține.
Caii, măgarii, boii și alte ființe „mari și puternice” au ajuns să tragă la căruță, ajutându-i, de data asta fără voia lor, pe oameni să care cantități impresionante, ori chiar pentru transportul propriu.
Alte ființe au devenit sursă de hrană facilă, de îndată ce omenirea a făcut pasul de la vântătoare spre agricultură și creșterea animalelor în imediata apropiere a habitatului.
Nu în ultimul rând, omul a domesticit câinele și pisica, cele două animale cărora le-a găsit mintenaș utilitatea. De vreme ce câinele părea perfect pentru apărarea locuinței, pisica te scăpa de șoareci, șobolani și alți dăunători.
Cum au ajuns câinii și pisicile să locuiască în casele oamenilor
Cu timpul, oamenii au început să observe un lucru cât se poate de interesant, manifestat mai abitir în rândul pisicilor și al câinilor: empatie, iubire, dar și abilitatea acestor animale de a-și însuși, pe cât posibil, comportamentul uman. Așadar, aici s-a dat startul prieteniei dintre om și animal și așa a apărut noțiunea de „animal de casă”, sau cum spun americanii, „pets”.
