Val Vîlcu: E greu de spus cine câștigă și cine pierde

Vot decisiv, astăzi, în Parlament, cu mize politice majore pentru România. Moțiunea de cenzură a fost semnată de 254 de parlamentari, peste pragul necesar, însă, pentru ca Executivul să fie demis, sunt necesare cel puțin 233 de voturi favorabile.

Partidele și-au stabilit deja strategiile. PSD anunță vot la vedere, în timp ce AUR le oferă parlamentarilor libertatea de a alege procedura. Liberalii de la PNL spun că vor părăsi sala în momentul votului și își reafirmă sprijinul pentru premierul Ilie Bolojan. USR participă la dezbateri, dar nu își va exprima opțiunea, iar situația devine și mai complicată după ce cinci parlamentari ai Partidului Unit, deși semnatari ai moțiunii, au anunțat că nu o vor susține la vot.

În acest context tensionat, președintele Nicușor Dan admite că, dacă moțiunea va trece, România ar putea intra într-o perioadă de incertitudine politică, dar subliniază existența unui angajament al partidelor pro-occidentale pentru menținerea direcțiilor importante.

Care sunt însă calculele reale și ce consecințe ar putea avea votul de astăzi? Discutăm c jurnalistul Val Vîlcu, editorialist DC News. Deschidem cu o întrebare directă: ce credeți, trece sau nu trece moțiunea?

Aici nu-i pe credință, e pe calcule. Dacă parlamentarii respectă ceea ce au promis propriilor colegi, sub semnătură, moțiunea trece ca Intercity prin haltă, 254 de semnături. Pe de altă parte, dacă respectă ce au anunțat în ședințele de grup, pe culoare, la televizor, lipsesc cinci voturi.

Un meci de 1 X 2, cum spunea Ilie Dobre pe vremuri

Noi știm că parlamentarii își respectă angajamentele, dar avem aici două tipuri diferite de angajamente, așa că putem face combinații, permutări, integrale, putem rezolva culegerea lui Stamate și Turtoi, fără să avem un răspuns clar înainte de numărarea ultimului vot. Un meci de 1 X 2, cum spunea Ilie Dobre pe vremuri.

Cu handicap sau nu, asta rămâne să aflăm, un sistem de ecuații complex. Dar se tot vorbește despre negocieri până în ultimul moment. Unde se mai joacă sau cine poate înclina balanța?

Păi partidele din arcul guvernamental nu vor vota, nu, „prezent! nu votez”, eventualele trădări vor fi vizibile de la balconul camerelor reunite. PSD, AUR ar trebui să voteze cu bilele la vedere, AUR înțeleg că nu impune acest tip de vot, deci aici s-ar putea înclina balanța. De asemenea, votul de la minorități și neafiliați, probabil tot cu vot secret, cei transferați de la POT și SOS. Trebuie să vedem dacă partidele de coloratură, cum e Partidul Iubitorilor de Bere din Cehia, pot înclina balanța, pot schimba jocul.

Bun, avem două situații: dacă moțiunea trece, cine câștigă politic imediat și cine pierde, iar dacă pică, cine decontează?

E greu de spus cine câștigă și cine pierde

Asta e greu de spus, cine câștigă și cine pierde, mai ales că e drum lung până la alegeri. Dar ce se întâmplă după putem face câteva scenarii. AUR și PSD, de exemplu, nu exclud o guvernare împreună. PSD-ul are structuri, primari, aparat, AUR pe imagine. Deci ar avea sens, dacă nu am fi într-o situație critică sau poate tocmai din acest punct de vedere, ar avea sens și din perspectiva mythbusting-ului. Se prăbușește mitul AUR antisistem, intră la guvernare. De asemenea, mitul Mesia. Vedem că, și veniți la guvernare, nu pot să hrănească, să sature 19 milioane de oameni cu trei pești și două pâini.

În opinia dumneavoastră, argumentele invocate pentru depunerea moțiunii sunt solide sau vorbim, mai degrabă, despre o mișcare politică de oportunitate?

O criză politică, în acest moment, este inoportună oricum ai lua-o, cu trei crize suprapuse, cu probleme în Golf, Ucraina, deficit, Comisia Europeană și așa mai departe. Acum, dacă aș vrea să revin la ce se întâmplă după, PSD știe să facă opoziție în interiorul guvernării, dar AUR are, să zicem așa, gura mai mare și un orizont de așteptare mai înalt, are 40% față de 25%, PSD e partidul mai mic. Deci, din această colaborare, e greu de spus cine va câștiga, dacă va fi demistificat AUR sau dacă PSD-ul va fi, să spunem, pus în umbră de partenerul într-o formă sau alta de guvernare. În ceea ce privește USR – PNL, nici aici fuziunea nu e exclusă, fie integral, fie parțial, atunci rezultă două formațiuni, USR-ul mainstream și polul reformist, pe structură REPER-Bolojan. Și aici sunt argumente, nu? PNL-ul are primari în orașele mijlocii și mici, USR-ul în orașele mari, au aparat de propagandă, s-ar completa.

Un test pe două dimensiuni

În ce privește PSD – AUR, PSD-ul are structuri puternice – primari, AUR are imagine. Poate nu neapărat să meargă spre o fuziune, pentru că e greu de coordonat, dar o cooperare gen Ciucă – Ciolacu nu poate fi exclusă, s-a văzut cu rezultate bune la europarlamentare și locale. Poate fi văzut și ca un test pe două dimensiuni: AUR devine mainstream, ca Meloni, într-un experiment controlat cu PSD-ul, care poate opri derapajele, sau se testează la nivel european dacă se poate construi o colaborare ECR, partidul… suprastructura reformiștilor și conservatorilor, în colaborare cu socialiștii europeni.

Sigur, acolo sunt în tabere opuse, dar socialiștii sunt slabi la nivelul Parlamentului European. Nu se știe, se pot face astfel de experimente, se tatonează perspectiva votului de peste patru ani.

Dar ce rol joacă în acest exercițiu democratic, până la urmă, președintele României Nicușor Dan, care a exclus scenariul în care l-ar desemna premier pe Călin Georgescu?

Toate combinațiile au liber de la președinte

Exact, și asta e singura excludere pe care o face. În rest, toate combinațiile au liber de la președinte. Nici nu poate face altceva în rolul de mediator sau nu poate face altceva, riscând confruntări, așa cum au mai fost, pe linia impeachmentului, suspendării.

Dar există riscul ca această criză să lase urme serioase în economie?

Deja, aici nu mai vorbim de un risc, vorbim de o certitundine. A lăsat deja urme în economie și pierderi de fonduri europene și depreciere a monedei naționale și, posibil, downgrade-ul ratingului țară. Blocarea unor procese, să spunem, reformiste de ajustare e deja în curs din cauza acestor convulsii politice.

Ați folosit ceva mai devreme substantivul „experimente”. Ce semnal transmite România partenerilor externi prin această instabilitate și au apărut deja pe reacțiile lor?

Da, nu m-am referit în sens peiorativ la experiment. De exemplu, în 2000, modelul românesc cu un președinte mainstream și un candidat din zona asta suveranistă, mă refer la Vadim Tudor, a fost urmat… a funcționat și a fost urmat la un an în Franţa. Dacă ne aducem aminte de Jacques Chirac. Deci, în sensul ăsta, m-am referit la experiment, adică o încercare într-o zonă care impactează mai puțin estabilishmentul blocului comunitar.